ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2308/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 14.01.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a imobilului situat în București, Bd Tineretului nr. 41A și locul de parcare nr. 16 de la subsol, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate la data de 20.11.2006 și a mai multor acte adiționale la acest antecontract.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1279, 1483, 1516 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1302/2020 din 24 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 18 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului formulat de apelantul A. împotriva sentinței nr. 1302 din 24.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 privind procedura insolvenței intimatei B..

La 7 septembrie 2021, apelantul A. a formulat cerere de repunere pe rol, având în vedere decizia nr. 834/2021 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2019, având ca obiect procedura insolvenței.

La termenul din 18 noiembrie 2021, apărătorul apelantului a depus la dosar înscrisuri în susținerea cererii de repunere pe rol și a solicitat admiterea cererii, repunerea pe rol a cauzei și suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2019, fie respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei. A precizat că are calitatea de creditor în dosarul de insolvență și a solicitat suspendarea până la soluționarea definitivă a acelui dosar.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis cererea de redeschidere a judecății; a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecății și a fixat termen la 03.02.2022, cu citarea părților.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că judecata apelului a fost suspendată până la soluționarea dosarului privind deschiderea procedurii insolvenței față de intimata debitoare B. S.A. și că, prin decizia civilă nr. 834/13.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei B. S.A. la cererea creditorilor C. și D. Spa, sens în care a dispus redeschiderea judecății apelului.

În ceea ce privește cererea apelantului de suspendare a judecății până la soluționarea definitivă a dosarului privind insolvența intimatei debitoare B. S.A., Curtea a respins-o ca neîntemeiată, reținând că obiectul litigiului nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, dat fiind faptul că ceea ce pretinde apelantul reclamant este transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare din 20.11.2006.

Totodată, a reținut că dezlegarea prezentului apel nu depinde de modul de soluționare a procedurii insolvenței, astfel că, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a respins cererea apelantului de suspendare a judecății apelului.

La termenul de judecată din 03.02.2022, Curtea a pus în discuție inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul A. pe dreptul comun privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânare - cumpărare în raport cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2014, dispoziții cu caracter special.

La termenul de judecată din 03.03.2022, apelantul A., prin avocat, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată în raport cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2014. În motivarea poziției exprimate, apelantul a susținut că, în prezentul dosar, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată anterior promovării cererii de deschidere a procedurii de insolvență, motiv pentru care solicită să se constate că cererea este admisibilă și întemeiată, dar, având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, urmează a fi suspendată.

Asupra cererii de suspendare a judecării apelului în conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, instanța a reținut că nu sunt aplicabile aceste prevederi în cauză, având în vedere obiectul litigiului, respectiv solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului și, prin urmare, a respins cererea de suspendare a judecății.

Prin decizia civilă nr. 447A din 17 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1302 din 24.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata B. prin administrator judiciar C.I.I. E..

A schimbat sentința apelată în sensul că a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii recurate în temeiul prevederilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Referitor la cererea de suspendare în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, recurentul a susținut că prevederile articolului în temeiul căruia a solicitat suspendarea dosarului includ și obiectul prezentului dosar.

Astfel, în opinia recurentului, în cauza de față, sunt întrunite toate elementele necesare dispunerii suspendării prezentului dosar: a fost deschisă procedura de insolvență, acțiunea sa este una judiciară, iar creanței sale îi corespunde o obligație de a face, după cum însăși instanța de apel a expus în considerentele sale (pag. 7 alin. (7) din decizia recurată).

Arătând, așadar, că toate elementele necesare au fost îndeplinite, recurentul susține că, fără să motiveze în vreun fel decizia, instanța de apel a respins cererea sa de suspendare a dosarului, încălcând prevederile legale imperative.

Mai mult, arată că, în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2018, dosare identice cu același obiect și aceeași pârâtă, Curtea de Apel (Secțiile a V-a și a IV-a) a dispus suspendarea dosarelor până la judecarea definitivă a dosarului de insolvență a debitoarei B. S.A., sens în care atașează extrase de pe portalul instanțelor.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii din prezentul dosar, recurentul arată, în esență, că solicitarea sa, prin care urmărește obținerea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare este înregistrată anterior promovării cererii de deschidere a procedurii de insolvență, motiv pentru care apreciază că cererea ce face obiectul prezentului dosar este admisibilă și întemeiată, dar, având în vedere față de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014, trebuia suspendată.

Mai arată că inadmisibilitatea ar fi putut opera doar în cazul în care ar fi declanșat o procedură judiciară pe drept comun, ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, dar nu se află într-un astfel de caz.

Prin urmare, consideră că, în prezentul dosar, se află în situația clasică în care prevederile art. 75 din Legea 85/2014 dau valoare unor tipuri de situații ca cea de față, legiuitorul prevăzând posibilitatea apariției de astfel de spețe.

Față de cele arătate, recurentul solicită a se observa că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de instanța de apel, este lipsită de obiect și de însuși temeiul juridic pe care să se fundamenteze soluția, motiv pentru care solicită casarea hotărârii Curții de Apel București cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În continuare, recurentul formulează apărări pe fondul cauzei, reiterând susținerile formulate prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe de fond.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4084 din 07.09.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, prevăzută de Legea nr. 85/2014, față de intimata pârâtă B. S.R.L.

Sentința de deschidere a procedurii insolvenței a rămas definitivă la 31.01.2022, prin decizia nr. 164/2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care au fost respinse apelurile formulate de apelanta debitoare B. S.A., prin administrator special F. și de apelanta creditoare D..

Prin încheierea de dezbateri de la 03.03.2022, instanța de apel a respins cererea reclamantului de suspendare a judecării apelului în conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, reținând că nu sunt aplicabile aceste prevederi în prezenta cauză având în vedere obiectul litigiului, respectiv solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului.

Prin decizia recurată, instanța de apel a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins ca inadmisibilă acțiunea recurentului-reclamant, cu motivarea că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței față de societatea intimată, prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2014 reprezintă norma specială în raport cu dispozițiile art. 1279 alin. (3) și art. 1669 din C. civ., astfel încât verificarea condițiilor de admisibilitate a transmiterii dreptului de proprietate are loc potrivit legii insolvenței.

O primă critică a recurentului se referă la respingerea cererii de suspendare a judecății apelului, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care prevede că:

"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. […] La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Oprirea cursului judecății se justifică în cazul debitorului supus procedurii insolvenței prin posibilitatea creditorului de a urmări realizarea creanței sale pe calea declarației de creanță și a participării în cadrul procedurii speciale.

Curtea de apel a reținut corect că "apelantul reclamant A. a învestit instanța de fond cu o acțiune având caracter personal,…, respectiv o acțiune prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță".

Potrivit considerentelor 20 și 24 din Decizia Curții Constituționale nr. 755/2014, "antecontractul de vânzare (promisiunea de vânzare) constituie o obligație de a face care dă naștere la un drept de creanță, una dintre părți fiind obligată față de cealaltă parte să vândă în viitor un anumit bun".

Prin urmare, prin acțiunea întemeiată pe art. 1279 alin. (3) și art. 1669 din C. civ., creditorul promisiunii de vânzare urmărește realizarea dreptului său de creanță care vizează un bun din averea debitorului.

Așadar, este evident că acțiunea dedusă judecății urmărește "realizarea creanțelor asupra averii debitorului", fiind aplicabile dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Curtea de apel a respins în mod nelegal cererea apelantului-reclamant privind aplicarea art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, considerând în mod neargumentat că obiectul litigiului nu se încadrează în această dispoziție.

Așadar, având în vedere rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a deschis procedura insolvenței față de intimata-pârâtă, instanța de apel trebuia să dea eficiență, cu prioritate, dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.

Efectul suspendării/încetării, de oprire de îndată a cursului judecății, împiedică instanța să mai poată lua o altă măsură și, în mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedica să soluționeze apelul, inclusiv prin admiterea excepției inadmisibilității.

Reținând, așadar, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 496 din același cod, să admită recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 447A din 17 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, să caseze decizia recurată și să trimită cauza, spre o nouă judecată, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 447A din 17 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 447A din 17 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și trimite cauza, spre o nouă judecată, aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2022.