ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2305/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 10 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale a României a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, având ca obiect îndreptare eroare materială strecurată în decizia nr. 1252 din 19 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 591 din 14 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1* a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată în scris.

În cuprinsul memoriului, contestatorul a formulat "denunț penal" pentru săvârșirea infracțiunii de zădărnicie a instaurării ordinii constituționale, faptă prevăzută de art. 397 C. pen., motivat de faptul că instanțele judecătorești resping constant cererile sale de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1), ale art. 397 C. pen. și ale art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

Prin notele de ședință transmise prin e-mail, la 2 noiembrie 2023, contestatorul a invocat excepția de neconformitate a Statului român cu Constituția României și cu ordinea publică de drept.

În ceea ce privește această excepție, Înalta Curte apreciază că nu poate fi sesizată Curtea Constituțională cu excepția evocată, având în vedere că analiza contestației în anulare a fost limitată la aspectele reglementate de dispozițiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., instanța rămânând în pronunțare pe acest aspect.

Cu referire la aspectele sesizate de contestator prin înscrisul denumit "denunț penal", Înalta Curte constată că acestea vizează, în realitate, elemente atașate fondului cauzei, sens în care urmează a fi analizate în contextul cadrului procesual stabilit de art. 508, raportat la art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

La termenul din 2 noiembrie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității contestației în anulare și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Procedând la examinarea contestației în anulare, instanța supremă notează că, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestei norme legale,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; 3. când instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.".

Prin urmare, admisibilitatea unei contestații în anulare, din perspectiva obiectului și motivelor ce pot fi invocate, implică, pe de o parte, încadrarea hotărârii atacate în sfera celor prevăzute de norma legală sus-evocată, iar, pe de altă parte, încadrarea susținerilor titularului demersului judiciar în una dintre ipotezele acestui cadru legislativ restrictiv, reglementate ca motive exclusive pentru această cale extraordinară de atac.

În speță, instanța supremă constată că prin contestația în anulare promovată, autorul căii de atac susține nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva faptului că în cauză se impunea sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen., cererea sa fiind întemeiată.

Astfel, deși în cuprinsul contestației în anulare, contestatorul A. a indicat încadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu a dezvoltat susțineri care pot fi subsumate prevederilor evocate, având în vedere că aceste dispoziții prevăd în mod expres condițiile în care hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare.

În acest context, se reține că sunt incidente dispozițiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității".

În raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că criticile astfel formulate nu pot face obiectul analizei pe calea contestației în anulare, aceasta fiind exclusă din sfera căilor de atac prevăzute de legiuitor pentru reevaluarea fondului pricinii, sens în care urmează ca Înalta Curte să facă aplicarea sancțiunii nulității, potrivit dispozițiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, contestația în anulare trebuia să cuprindă sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, aspect față de care instanța supremă a reținut că contestatorul nu s-a conformat acestor dispoziții legale, context în care urmează să facă aplicarea prevederilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ. și să constate nulitatea contestației în anulare.

Așa fiind, pentru toate argumentele în fapt și în drept care preced, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 506 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 591 din 14 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1*.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 591 din 14 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1*.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2023.