Decizia nr. 130/2022 — ÎCCJ — recurs

Încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate Prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 487 alin. (1) și art. 470 alin. (5) din C. proc. civ. raportat la art. 16, art. 21, art. 24 din Constituție și a art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008.

Recursul declarat împotriva încheieri menționate la pct. 1 Împotriva încheierii menționate la pct. 1 a declarat recurs A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x.

Hotărârea prin care a fost soluționat recursul menționat la pct. 2 Prin Decizia nr. 1671 din 14 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 22 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x.

Recursul declarat împotriva hotărârii menționate la pct. 3 Recurentul A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1671 din 14 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor ar. 470 alin. (5), art. 487 alin. (1), art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, invocată în Dosarul nr. x. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.

Considerentele Înaltei Curți La termenul de judecată de astăzi, 23 mai 2022, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac exercitate în cauză, excepție de procedură care, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., face inutilă, în tot, expunerea și cercetarea în fond a cauzei. În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. În cauză, recursul este exercitat împotriva hotărârii prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauza respectivă. Or, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, poate fi atacată cu recurs încheierea prin care este respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Recursul împotriva încheierii din 22 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x, prin care a fost respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, a fost soluționat prin Decizia nr. 1671 din 14 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x. Astfel, Decizia nr. 1671 din 14 septembrie 2021 ce formează obiectul recursului declarat în prezenta cauză, este o hotărâre judecătorească definitivă, conform 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în condițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. ori art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează competența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, se constată că nici art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și nici vreo altă dispoziție legală nu reglementează calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care este soluționat recursul declarat împotriva încheierii prin care este respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată. În condițiile în care calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă, fiind conform art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., nu pot forma obiectul analizei, în cadrul unei căi de atac neprevăzute de lege, celelalte excepții, cereri și critici invocate de părți. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A.