Decizia nr. 245/2022 — ÎCCJ

Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Decizia nr. 2016 din 20 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., reținând că a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cererea de recurs Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul A., în temeiul art. 483, art. 484 și art. 488 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea tuturor excepțiilor de drept substanțial de ordine publică invocate în cauză. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale În dosarul nr. x/2021, prin cererea de recurs, recurentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 1, art. 20, art. 57 și art. 148 din Constituție, prin prisma condițiilor de admisibilitate pentru revizuirea unei hotărâri judecătorești, așa cum sunt ele interpretate și impuse pe cale pretoriană/jurisprudențială la nivel național de către instanțele naționale.

Încheierea prin care a fost soluționată cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin încheierea din 23 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reținând că, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte este învestită cu soluționarea unui recurs formulat împotriva unei decizii de respingere, ca tardivă, a unei cereri de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că dispozițiile vizate de excepția de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Recursul declarat împotriva încheierii menționate la pct. 4 Împotriva încheierii menționate la pct. 4 a declarat recurs recurentul A., susținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât excepția a fost invocată de una dintre părțile dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, dispozițiile criticate sunt cuprinse într-o lege în vigoare, au legătură cu soluționarea dosarului nr. x/2021 și nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În cadrul remediului judiciar cu fizionomie proprie reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, așa cum s-a reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, verificând aprecierea instanței cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale în raport cu cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. În dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, recurentul A. a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin încheierea atacată, în mod corect s-a reținut că, în privința cererii de sesizare a Curții Constituționale, sunt îndeplinite următoarele condiții de admisibilitate: (i) excepția este ridicată în fața unei instanțe judecătorești, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție; (ii) excepția este ridicată cu privire la neconstituționalitatea unor dispoziții în vigoare, cuprinse în C. proc. civ.. (iii) excepția este ridicată de recurentul din dosarul nr. x/2021; (iv) dispozițiile ce formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În ceea ce privește condiția de admisibilitate ca dispozițiile ce formează obiectul excepției să aibă legătură cu soluționarea cauzei, se reține, în acord cu aprecierea instanței care a pronunțat hotărârea atacată, că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 Astfel, în cadrul recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, instanța este învestită cu cenzurarea Deciziei nr. 2016 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, prin raportare la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează termenul de introducere a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Împrejurarea că cererea de revizuire, care a fost respinsă, ca tardivă, este formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu fundamentează existența legăturii cu soluționarea dosarului nr. x/2021, în care se ridică problema respectării termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Astfel fiind, se reține că soluționarea dosarului nr. x/2021 are legătură cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar nu cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu privire la care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, motiv pentru care nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca dispozițiile ce formează obiectul excepției să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a încheierii atacate prin prisma condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A..