ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 80/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen., petentul arată că prin aceste prevederi se instituie în fapt, prin omisiune, imunitate de jurisdicție penală pentru stat și autorități publice.

În motivare, a arătat că dispozițiile contestate contravin prevederilor art. 52, art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 147 alin. (4) și art. 21 din Constituția României.

În drept, a invocat dispozițiile art. 29 - art. 33 din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea nr. 40 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă, au fost respinse cererea de lămurire a încheierii nr. 32 din 27.09.2022 și cea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

Prin motivele de recurs depuse la 25 octombrie 2022, recurentul arată că instanța de apel în mod greșit a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen., întrucât dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată are legătură cu prezenta cauza.

Cauza a fost înregistrată la 8 decembrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub același număr.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că "excepția de nestatalitate", invocată de recurent prin notele scrise depuse la 19 ianuarie 2023, nu este o veritabilă excepție care ar impune analiza ei prioritară, anterioară dezbaterii fondului cauzei, astfel că aceasta va fi avută în vedere în analiza recursului.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se impune evocarea considerentelor Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 și 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

În acest context, Înalta Curte subliniază că soluționarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Prezentul recurs vizează soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin urmare, formularea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze motivat, Curtea Constituțională, cu soluționarea excepției.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se înțelege că legiuitorul a rezervat instanțelor de judecată în fața cărora se invocă excepții de neconstituționalitate, rolul de prim-filtru în privința acestora, a căror trimitere la Curtea Constituțională nu se poate dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condițiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menționată.

Or, în analiza sa, Curtea de Apel București nu a făcut decât să-și exercite acest rol de prim-filtru al sesizării vizând neconstituționalitatea dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

Se impune a se preciza că soluția privind neconstituționalitatea unui text nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerința referitoare la necesitatea existenței legăturii normei contestate cu soluționarea cauzei.

În cauză, nu poate fi reținută îndeplinirea condiției legale, respectiv ca dispozițiile invocate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, recurentul neputându-se prevala de o atare împrejurare.

Se constată că în mod just curtea de apel a reținut că prevederile art. 135 alin. (1) C. pen. nu îndeplinesc condiția de a avea legătură cu soluționarea cauzei privind cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, soluționată prin încheierea nr. 32 din 27 septembrie 2022, a Curții de Apel București – secția a VI-a Civilă, excepția de neconstituționalitate privind temeiuri de drept care nu sunt incidente cauzei. Astfel, în condițiile în care cauza are natură civilă nu se poate identifica o legătură între dispozițiile din C. pen. invocate de petent cu litigiul pendinte.

Cum legătura cu soluționarea cauzei presupune ca eventuala declarare a neconstituționalității să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, curtea de apel în mod corect a reținut că în cauză aceasta nu se confirmă.

Prin urmare, astfel cum s-a arătat anterior, întrucât prevederile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 impun îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate, neîndeplinirea uneia dintre ele, cum e cazul de față, atrage respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În ceea ce privește presupusa "excepție de nestatalitate", invocată de recurent prin notele scrise, Înalta Curte reține că aceasta nu este prevăzută de legislația națională și nu poate fi reținută spre analiză, prin notele scrise depuse petentul susținând, în esență, că statul român, autoritatea judecătorească și Avocatul Poporului nu ar acționa în folosul și în apărarea drepturilor cetățenilor români, lucru care nu poate fi acceptat.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 40 din 25 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 40 din 25 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2023.