ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 706/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, înregistrată la data de 20.06.2020 în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petentul A. a arătat că aceste prevederile legale contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, în componența sa referitoare la calitatea legii.

În motivare, petentul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(6) din Legea nr. 47/1992.

Invocând dispozițiile art. 158-160 din Codul familiei de la 1953, art. 107 din C. civ., art. 229 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 71/2011, art. 54 din Legea nr. 24/2000, petentul arată că scopul unei norme tranzitorii este acela de a asigura punerea în aplicare a noilor dispoziții modificatoare, astfel încât să fie evitată retroactivitatea acestora din urmă sau conflictul între norme succesive.

Până la inființarea instanței de tutelă, autoritățile și instituțiile cu atribuții în domeniul protecției drepturilor copiilor, respectiv a persoanei fizice, continuă să exercite atribuțiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a C. civ., cu excepția celor date în mod exclusiv în competența instanței de tutelă, în prezent, completuri specializate sau secții specializate pentru minori și familiei. Aceste aspecte nu concordă cu scopul noii reglementări în materia ocrotirii persoanei fizice, instituite prin C. civ. din 2009.

Petentul arată că situația tranzitorie reglementată de prevederea legală criticată subzistă de la data intrării în vigoare a C. civ. respectiv 01.10.2011, până în prezent.

Lipsa de intervenție a legiuitorului, în sensul reglementării prin legea de organizare judiciară a organizării și funcționării instanței de tutelă, este de natură să contravină dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, în componența sa referitoare la calitatea legii, precum și dispozițiilor art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției, dat fiind faptul că nu asigură o bună administrare a justiției, prin lipsa de corelare cu normele de drept substanțial instituite în C. civ. care reglementează ocrotirea persoanei fizice, permanentizând o situație tranzitorie, respectiv îndeplinirea de către o autoritate administrativă a unor atribuții date prin lege unei instanțe judecătorești.

Prin decizia nr. 557/27.06.2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011. Totodată, instanța a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 359A/16.02.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei nr. 557/27.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs petentul A. cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.

În cuprinsul memoriului de recurs, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în examinarea cererii de recurs, prezintă relevanță Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care:

"24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții."

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de control constituțional "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992, la constatarea condițiilor de admisibilitate, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, de instanță, din oficiu sau de procuror, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauza dedusă judecății, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, nefiind întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

Aceste statuări ale Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sunt corecte, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care reglementează condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale cu dispozițiile pretins neconstituționale, în sensul ca acestea să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din această perspectivă, se impune o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului în care se află pricina, partea fiind cea care urmează a proba influența hotărâtoare a textului de lege pretins neconstituțional, asupra soluției procesului.

Acest interes procesual nu este justificat în cauză, în raport de faptul că normele a căror neconstituționalitate s-a invocat (dispozițiile art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011) nu au înrâurire asupra modului de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 359A/16.02.2022 a Tribunalului București, secția a IV- a civilă.

Din actele și lucrările dosarului reiese că petentul a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 2270A/27.09.2021, invocând lipsa pronunțării cu privire la o cerere de sesizare a ÎCCJ formulată în temeiul art. 519-521 C. proc. civ., iar prin decizia nr. 359A/16.02.2022, Tribunalul București a respins cererea petentului A..

Împotriva deciziei nr. 359A/16.02.2022 a formulat recurs, recurentul A., invocând încălcarea prevederilor art. 30 alin. (1) teza a II-a, art. 30 alin. (6) și art. 124 alin. (2) din C. proc. civ.

Or, față de criticile deduse judecății Curții de Apel București și de prevederile legale pretins a fi încălcate de către instanța de fond în soluționarea cererii de completare dispozitiv, prefigurarea unei soluții ce vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 nu creează premisele aplicării directe a acestor norme în soluționarea căii extraordinare de atac.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că dispozițiile legale, pretins a fi lovite de neconstituționalitate, nu îndeplinesc condiția legăturii cu soluționarea cauzei întrucât, în speță, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a fost învestită cu cenzurarea, în calea de atac a recursului, a legalității soluției primei instanțe de respingere a cererii de completare dispozitiv cu soluția privind sesizarea ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Drept urmare, nefiind întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale, constând în existența unei legături cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea hotărârii atacate, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 557 din 27 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 557 din 27 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la dezlegarea dată cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.