ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2432/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 792 din 8 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de revizuire formulată de A. și B. împotriva deciziei civile nr. 350R din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata C., ca inadmisibilă.

Revizuenții A. și B. au formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În cadrul cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea din 7 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Prin aceeași încheiere s-a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 792 din 8 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019, formulată de către revizuenții A. și B. în contradictoriu cu intimata C..

Împotriva acestei încheieri, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, revizuentul A. a declarat recurs în termen legal.

De asemenea, motivele de recurs au fost depuse în termen legal, la 16 octombrie 2022, încheierea fiindu-i comunicată la 14 octombrie 2022, conform dovezii de la dosarul curții de apel.

Printr-o primă critică, recurentul a susținut că instanța învestită cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a depășit limitele și atribuțiile puterii judecătorești, dând prevalență dispozițiilor C. proc. civ., iar nu deciziilor Curții Constituționale. De asemenea, a apreciat că instanța nu a aplicat Legea nr. 590/2003, Declarația Universală a Drepturilor Omului și nici Convenția internațională privind drepturile civile și politice.

De asemenea, recurentul a mai criticat că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece, în aprecierea sa, excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât judecătorii ar fi pronunțat altă soluție, dacă ar fi știut că nu se bucură de imunitate de jurisdicție.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 6 C. proc. civ.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând criticile deduse judecății, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată la 1 august 2022, revizuenții A. și B. au solicitat Curții de Apel București lămurirea dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

În cursul judecății cererii de lămurire, revizuentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 7 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cu privire la cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional, curtea de apel a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția specifică privind legătura cu soluționarea cauzei, în condițiile în care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen. a fost invocată în cadrul judecății cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021 a Curții de Apel București.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ. din 1865, prin urmare criticile din recurs vor fi analizate din perspectiva motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Printr-o primă critică, recurentul a susținut că instanța a depășit limitele și atribuțiile puterii judecătorești, însă în dezvoltarea acestei critici nu a expus argumente de natură a atrage incidența motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează situațiile în care instanța de judecată săvârșește acte care intră în atribuțiile altor autorități, aplică norme juridice abrogate, tăgăduiește orice valoare unui text care are forță legală, aplică o lege înainte de intrarea ei în vigoare sau îl critică pe legiuitor în cuprinsul hotărârii.

Înalta Curte constată că o asemenea situație nu este incidentă în litigiul pendinte, în condițiile în care curtea de apel a procedat conform prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, limitându-se la constatarea condițiilor de admisibilitate, stabilite de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Prin urmare, întrucât instanța în fața căreia a fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate enunțată are competență specială în condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și cum aceasta a verificat dacă sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de textul legal enunțat, Înalta Curte reține că în cauză nu este incident motivul de casare invocat.

Principala critică din recurs privește analiza uneia dintre condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, respectiv dacă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen. are legătură cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține că această critică urmează a fi examinată prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece se pune în discuție modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor de drept material cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Analizând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că în cadrul examenului de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen., curtea de apel a constatat în mod corect că nu este îndeplinită condiția că norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Sub aspectul legăturii dispozițiilor legale pretins neconstituționale cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret în desfășurarea procesului, cerința relevanței pentru cauză fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți.

În acest sens, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a reținut că "legătură cu soluționarea cauzei vizează toate dispozițiile legale de drept substanțial și de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecății și fac posibilă desfășurarea și finalizarea procedurii judiciare."

După cum reiese din analiza pe care o face chiar Curtea Constituțională în privința acestei condiții de admisibilitate, legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale, a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată.

În litigiul pendinte, se constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen. a fost ridicată în fața instanței învestite cu soluționarea unei cereri de lămurire a hotărârii, procedura care are în vedere fie determinarea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, fie înlăturarea dispozițiilor contradictorii din dispozitiv.

Textul legal pretins a fi neconstituțional stipulează: "Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice."

Înalta Curte constată că această prevedere legală vizează răspunderea penală a persoanei juridice, astfel că nu are legătură cu procedura de lămurire a unei hotărâri judecătorești, reglementată de dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., pentru a deveni admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin urmare, întrucât nu este îndeplinită cerința ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, nu se poate reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către curtea de apel, pentru a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a înlătura și critica recurentului în sensul că hotărârea recurată ar cuprinde motive străine de natura cauzei.

Analizând legalitatea hotărârii din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se reține, pe de-o parte, că nemulțumirea recurentului față de soluția pronunțată nu relevă un viciu al motivării hotărârii, iar, pe de altă parte, că instanța a motivat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., hotărârea atacată conținând elementele care fac posibil controlul în calea de atac, motivarea fiind clară și concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanței în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, și reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva încheierii din 7 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2022.