ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2227/2023

HOTĂRÂRE

31.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2227/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 01.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.840,23 RON reprezentând penalități de întârziere sub forma daunelor interese calculate în baza art. 12.1 din contractul de execuție lucrări, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că, între reclamantă și pârâtă, a fost încheiat contractul nr. x/06.09.2019 privind "Lucrări de întreținere și reparație linii CF: înlocuire de traverse de lemn cu traverse de beton pe linia 300 I, între stațiile CF Predeal-Timișu de Sus Hm-Dârste, între km 152+161-158+089 și pe linia 300 II între stațiile CF Predeal-Timișu de Sus Hm-Dârste, între km 155+730-159+472-LOT 1", în baza Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale și a H.G. nr. 394/2016 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, prin procedura de licitație deschisă.

S-a mai arătat că, potrivit art. 12.1 din contractul de execuție lucrări, în cazul în care, din vina sa exclusivă, pârâta nu reușește să își execute obligațiile asumate prin contract, reclamanta are dreptul să calculeze penalități reprezentând 0,025% pe zi de întârziere față de graficul de execuție din valoarea lucrărilor nerealizate, acestea neputând depăși cuantumul asupra căreia sunt calculate. În temeiul dispozițiilor contractuale anterior evocate, reclamanta a emis factura fiscală nr. x/16.06.2020 în cuantum de 5.840,23 RON reprezentând daune, sub forma penalităților de întârziere.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194, art. 453 C. proc. civ., art. 1270 alin. (1), art. 1350 C. civ. și celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul cererii.

Prin sentința civilă nr. 305/C din 30 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 101/2016, actul autorității contractante este definit ca fiind orice act, orice operațiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligații prevăzute de legislația în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operațiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire, fără a include achiziția directă care intră sub incidența Legii nr. 554/2004, prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, cu modificările și completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, în accepțiunea primei instanțe de conflict, competența de soluționare a cauzei nu se determină în raport cu Legea nr. 101/2016, ci cu Legea nr. 554/2004, care, în art. 8 alin. (2) teza finală prevede că litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

În aceste condiții, constatând că valoarea obiectului cererii principale deduse judecății, raportat la prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., precum și sediul pârâtei, raportat la dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, cauza a fost înregistrată la 10 aprilie 2023, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 6467/2023 din 23 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, instanța a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatând existența unui conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Î.C.C.J., în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, cea de a doua instanță de conflict a reținut că, prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5840,23 RON reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere în temeiul contractului de execuție lucrări, încheiat prin procedura de licitație deschisă.

În continuare, a reprodus definiția contractului de achiziție publică conform art. 3 lit. l) din Legea nr. 98/2016, privind achizițiile publice, în vigoare la data încheierii contractului, acesta fiind contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una ori mai multe autorități contractante, care are ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Totodată, reținând calitatea reclamantei de autoritate contractantă, în sensul art. 4 din Legea nr. 98/2016, cea de-a doua instanță de conflict a constatat că natura prezentului contract este de achiziție publică, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile de drept material de la data încheierii acestuia, evocând în acest sens dispozițiile art. 53 alin. (1), (1

) și (1

) din Legea nr. 101/2016, precum și prevederile art. 68 din Legea nr. 101/2016.

De asemenea, a mai reținut că, în verificarea competenței materiale a instanței, potrivit art. 24 și art. 25 C. proc. civ., normele de competență sunt norme de procedură care se aplică în funcție de data sesizării instanței, iar nu în funcție de data încheierii contractului, astfel că, în accepțiunea instanței, respectivul contract litigios, încheiat la momentul la care era în vigoare Legea 101/2016, are natura de contract de achiziție publică, iar pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, instanța se raportează la normele de procedură de la data sesizării instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv 01.08.2022.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 68 din Legea nr. 101/2016 raportat la art. 53 alin. (1)

din același act normativ, cea de-a doua instanță de conflict a constatat că Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este competent să judece prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 27 septembrie 2023, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În speță, se constată că, între reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, în calitate de achizitor și pârâta A. S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat Contractul de execuție lucrări nr. x/06.09.2019, având ca obiect "Lucrări de întreținere și reparație linii CF: înlocuiri de traverse de lemn cu traverse de beton pe linia 300 I, între stațiile CF Predeal-Timișu de Sus Hm. -Dârste, între km 152+161-158+089 și pe linia 300 II, între stațiile CF Predeal-Timișu de Sus Hm. -Dârste, între km 155+730-159+472-LOT 1".

Totodată, se reține că respectivul contract (nr. x din 06.09.2019 aflat la dosar fond Tribunalul Brașov), de care se prevalează reclamanta, a fost încheiat în baza Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale și a H.G. nr. 394/2016 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, prin procedura de licitație deschisă, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluționate conform Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (01.08.2022).

Cum, în litigiul pendinte, reclamanta a solicitat penalități de întârziere în baza art. 12.1 din Contractul de execuție lucrări nr. x/06.09.2019, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii 01.08.2022):

"Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, competența de soluționare a cauzei aparține instanței civile, în condițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, însă, față de opțiunea reclamantei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov de a sesiza instanța de la sediul social al acesteia (din Municipiul Brașov, astfel cum se regăsește în Certificatul constatator generat la 20.06.2022 aflat la dosar Tribunalul Brașov), competența aparține secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov, aceasta fiind, de altfel, și înțelegerea părților, astfel cum reiese din cuprinsul art. 24 din contract.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.