ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2226/2023

HOTĂRÂRE

31.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2226/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 06.05.2022, sub numărul de dosar x/2022, reclamanții A. și B., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare, stabiliți în anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 6-13, de la data intrării în vigoare a actului normativ învederat și până la recunoașterea efectivă a dreptului salarial ce formează obiectul discriminării, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data săvârșirii faptei prin care au fost discriminați, respectiv data recunoașterii drepturilor salariale în favoarea colegilor lor, prin pronunțarea hotărârii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 33/R/17.09.2019 a Curții de Apel Cluj (prin care o astfel de cerere a fost admisă în favoarea colegilor lor) și până la data plății efective.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 137/2000, art. 14 C.E.D.O., O.G. nr. 13/2011 și celelalte dispoziții legale invocate în acțiune, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/17 februarie 2014, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2019, decizia civilă nr. 722 din 23.02.2010 pronunțată de Î.C.C.J., Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale.

Prin sentința nr. 1434 din 25 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Suceava, secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanții aveau calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, iar din interpretarea coroborată a prevederilor art. 127 C. proc. civ., instanța a statuat că reclamanții au obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, raportat la dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.

Totodată, a evocat și Decizia nr. 290/2018, prin care Curtea Constituțională a decis că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Față de această situație, prima instanță de conflict a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Iași, având în vedere că această instanță se află în circumscripția Curții de Apel Iași, învecinată cu Curtea de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 22 decembrie 2022, sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 825/2023 din 19 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Iași, excepție invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea acestuia, sens în care a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut că, în speță, reclamanții dețin funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

Constatând că, în cauza de față, activitatea reclamanților nu se desfășoară în cadrul Tribunalului Suceava sau a Curții de Apel Suceava și nici a vreunei instanțe inferioare acestora, iar, pe de altă parte, nici Judecătoria Fălticeni, Tribunalul Suceava și nici Curtea de Apel Suceava nu au calitatea de pârâte, astfel încât reclamanții să fie puși în situația ca litigiul să fie judecat de aceeași instituție care are și calitatea de parte în dosar, cea de a doua instanță de conflict a reținut că art. 127 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

În plus, a mai statuat că nu este aplicabilă nici Decizia Curții Constituționale nr. 558/2014, invocată de prima instanță, întrucât este anterioară modificării textului legislativ prin Legea nr. 310/2018, iar dispozițiile art. 127 C. proc. civ., având caracter derogator de la normele de competență specifice materiei, nici nu pot fi interpretate extensiv, mai ales în contextul în care legea prevede și alte instituții prin care pot fi invocate eventualele motive de bănuială legitimă cu privire la imparțialitatea instanței învestite cu soluționarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 11 septembrie 2023, sub numărul de dosar x/2022

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Suceava și Tribunalul Iași - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o acțiune având ca obiect plata unor drepturi salariale solicitate de către reclamanți, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, și că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Față de obiectul acțiunii, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, competența materială revine în primă instanță tribunalului.

Cât privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste prevederi legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Totodată, se reține că Legea nr. 310/2018 a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când persoanele mai sus amintite au calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care acestea își desfășoară activitatea.

Or, așa cum s-a reținut mai sus, reclamanții își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului.

Prin urmare, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți nu este de competența judecătoriei, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Totodată, se reține că aceasta nu poate fi determinată nici în conformitate cu art. 127 alin. (2)-(2

) C. proc. civ., instanța de judecată competentă să soluționeze cauza neavând calitate de pârâtă în dosar.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 (actul normativ aplicabil la data introducerii acțiunii), conform căruia "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Prin urmare, având în vedere că locul de muncă al reclamanților este în Fălticeni, județul Suceava, rezultă că Tribunalul Suceava este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.