ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2219/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată expediată prin poștă la 11 martie 2022, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 15 martie 2022, sub numărul x/2022, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. Sucursala Regională de Căi Ferate Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea societății pârâte la plata sumei de 245.025 de RON, conform Dispoziției obligatorii nr. GLR-IEF 365/28.10.2019 (emise în urma acțiunii de control/inspecției efectuate de A.N.A.F.- D.G.R.F.P. Galați Serviciul Inspecție Economico-Financiară Galați, având ca obiective respectarea prevederilor legale în atribuirea, încheierea și derularea contractelor în perioada 01.01.2011-21.12.2015) și a cheltuielilor de judecată efectuate în proces.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 C. civ.

La termenul din 7 iunie 2022, instanța a pus în discuție, invocând din oficiu, excepția necompetenței funcționale a secției I civile în soluționarea prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr. 2025 din 7 iunie 2022, Tribunalul Constanța, secția I Civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea secției a II-a civile a Tribunalului Constanța.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a Tribunalului Constanța la 17 iunie 2022, sub nr. x/2022*.

Prin sentința civilă nr. 1120 din 13 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Constanța, secția a II-a Civilă a respins integral cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R.’’ S.A., reprezentată prin Sucursala Regională de Căi Ferate Constanța, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca efect al împlinirii termenului de prescripție extinctivă. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea societății pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A.- Sucursala Regională CF Constanța a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii excepției prescripției extinctive.

La primul termen de judecată din 15.03.2023, Curtea, prealabil discutării altor aspecte, pentru a stabili normele de drept aplicabile în prezenta cauză, a constatat că, raportat la temeiul de drept răspundere civilă contractuală și față de împrejurarea că toate contractele au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 53 și 55 Legea nr. 101/2016, în vigoare la data formulării acțiunii.

Totodată, a reținut că prezenta cale de atac a fost declarată în mod corect apel și în termenul legal de 10 zile, deși prin sentința primei instanțe s-a menționat că termenul pentru declararea apelului este de 30 de zile de la comunicare.

Prin decizia civilă nr. 25 din 15 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A., reprezentată prin Sucursala Regională de Căi Ferate Constanța, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. S.R.L. Totodată, a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 5000 de RON, cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii, la 31 mai 2023, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. - Sucursala Regională CF Constanța a formulat, în temeiul art. 483, 486, 488 pct. 8 C. proc. civ., recurs, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat, pe cale de excepție, admiterea excepției inadmisibilității recursului întrucât izvorul juridic obligațional al pretențiilor deduse judecății în prezenta cauză este reprezentat de 6 contracte de achiziție publică încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 între reclamantă, în calitate de autoritate contractantă și intimata-pârâtă în calitate de executant, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 101/2016, cauza dedusă judecății se soluționează în condițiile prevăzute de acest act normativ, sens în care a indicat dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) și art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016. De asemenea, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Față de întâmpinarea ce i-a fost comunicată, la 26 iulie 2023 recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că decizia atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, formulând, totodată, și apărări pe fondul cauzei.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamanta a formulat pretenții ca urmare a inspecției economico-financiare desfășurate de către A.N.A.F. Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați ce a avut ca obiect verificarea respectării prevederilor legale în atribuirea, încheierea și derularea a 6 contracte de execuție lucrări în perioada 01.01.2011-21.12.2015, încheiate între C.F.R. și pârâta A. S.R.L., precum și controlul ulterior asupra modului de fundamentare și justificare a sumelor primite de la bugetul general consolidat al statului.

Contractele de lucrări ce au fost supuse analizei inspecției economico-financiare au avut ca obiect execuția de lucrări de reparație cale ferată, fiind încheiate între reclamantă, în calitate de autoritate contractantă și societatea pârâtă, în calitate de executant, în temeiul Ordonanței de urgență nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare.

Întrucât autoritatea care a efectuat inspecția economico-financiară a constatat că, în executarea celor 6 contracte de execuție lucrări, C.F.R. a făcut plăți nelegale din alocații bugetare/fonduri proprii în sumă de 179.413 RON, a dispus ca operatorul economic C.F.R. Sucursala de Căi Ferate să întreprindă toate demersurile de recuperare a sumei mai sus arătate de la executantul lucrărilor S.C. A. S.R.L., la care urmează a se adăuga accesorii în sumă de 65.612 RON.

Astfel, reclamanta din prezenta cauză a solicitat, pe cale judecătorească, plata acestor sume, sens în care a introdus pe rolul Tribunalului Constanța acțiunea ce face obiectul litigiului pendinte.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu decurge din executarea unor contracte administrative (a celor 6 contracte de execuție lucrări încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006), fiind soluționat în primă instanță de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă prin sentința nr. 1120 din 13 octombrie 2022, împotriva căreia reclamanta a formulat apel, calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul secției a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a Curții de Apel Constanța.

De asemenea, se constată că, la termenul din 15 martie 2023, instanța de apel a stabilit normele de drept aplicabile în cauză, reținând că, în raport de temeiul de drept (răspundere civilă contractuală) și față de împrejurarea că toate contractele au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 53 și 55 din Legea nr. 101/2016, în vigoare la data formulării acțiunii. Totodată, a reținut și că reclamanta a declarat în mod corect apel în termen de 10 zile, deși prin sentința primei instanțe s-a menționat că termenul pentru declararea apelului este de 30 de zile de la comunicare.

Așadar, având în vedere că, la momentul formulării acțiunii (11.03.2022), era în vigoare Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în considerarea prevederilor art. 69 alin. (2) din acest act normativ, potrivit căruia "dispozițiile prezentei legi se aplică numai contestațiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare", în speță, este aplicabilă Legea nr. 101/2016.

În concret, Înalta Curte reține că, potrivit art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data sesizării primei instanțe - 11.03.2022):

"Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

De asemenea, potrivit art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data sesizării primei instanțe - 11.03.2022):

"(3

1

) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (…)".

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanței de apel (nr. 25 din 15 martie 2023) este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (11.03.2022).

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R.’’ S.A. - Sucursala Regională CF Constanța împotriva deciziei civile nr. 25 din 15 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R.’’ S.A. împotriva deciziei civile nr. 25 din 15 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.