ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2191/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin decizia nr. 1797 din 28 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, s-a reținut că, deși a invocat, în mod formal și necircumstanțiat, incidența dispozițiilor prevăzute în art. 503 C. proc. civ., contestatoarea nu a indicat care ar fi, în aprecierea sa, cazul concret de contestație în anulare incident în cauză, iar motivele de fapt formulate prin cererea de exercitare a căii de atac nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute în art. 503 C. proc. civ., contestatoarea formulând, în realitate, critici cu privire la modul în care instanța de apel, în rejudecarea fondului cauzei, a stabilit, pe baza probelor administrate, situația de fapt, precum și cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanța de apel la situația de fapt astfel stabilită.

Contestatoarea A. a formulat cerere de îndreptare/lămurire/completare a deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022, făcând trimitere la o serie de articole din Constituția României, solicitând să se dea prevalență garanțiilor convenționale și să se constate că această cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea fundamentală pentru a se menține prestigiul justiției.

II. Soluția instanței. Hotărârea recurată.

Prin decizia nr. 761 din 29 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de petentă.

III. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuenta A., invocând, în drept, în mod generic, prevederile art. 509- 513 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, fără a face referiri concrete la hotărârea atacată, revizuenta a susținut, în esență, că toate cererile pe care le-a dedus judecății au rămas nesoluționate, iar excepțiile de neconstituționalitate invocate au fost ignorate, ceea ce a condus la obstrucționarea accesului său la justiție, impunându-se intrarea în legalitate.

În opinia revizuentei, aceasta rezultă din compararea soluțiilor adoptate și cererile deduse judecății sau înscrisuri ale instanței, în lumina textelor de lege invocate.

În concluzie, revizuenta solicită a se constata că soluțiile din cauza/cauzele în discuție s-au materializat, fără tăgadă, prin interzicerea accesului la actul de justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 24.07.2023, sub nr. x/2023.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Dispozițiile art. 509 din C. proc. civ., menționate de revizuentă ca temei de drept al cererii sale, stipulează că: (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. obiectul pricinii nu se află în ființă; 3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii; 4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză; 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere; 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; 9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă,11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

În raport cu aceste prevederi, cererea de revizuire exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită, concluzie care este susținută și de principiul legalității căilor de atac reglementat prin dispozițiile art. 457 din C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.

În cauza de față, prin cererea de revizuire, revizuenta și-a exprimat în principal nemulțumirea cu privire la judecăți anterioare, într-o manieră lipsită de claritate, fără a aduce critici concrete asupra deciziei civile contestate.

Ca atare, din examinarea criticilor formulate, fără legătură directă cu hotărârea contestată, Înalta Curte nu poate reține incidența vreunuia din motivele de revizuire care, potrivit art. 509 C. proc. civ., să îndreptățească instanța să aprecieze asupra aplicabilității acestui text de lege.

Aspectele invocate nu se circumscriu, așadar, motivelor de revizuire reglementate de art. 509 din C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin acestea se tinde să se obțină o nouă judecată a cauzei sub aspectul aplicării dispozițiilor incidente în raport cu circumstanțele de fapt și de drept ale acesteia, ceea ce excede controlului realizat de instanță pe calea revizuirii.

Or, analiza aspectelor de fapt și de drept privind fondul cauzei, excede cadrului procesual în calea extraordinară de atac a revizuirii, restrânsă la motivele expres și limitativ reglementate de C. proc. civ.

În soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat [...]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23 - 24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale precitate, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru admisibilitatea unei revizuiri întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 513 C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 761 din 29 martie 2023, formulată de revizuentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 761 din 29 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2023.