ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 761/2023

Ședința publică din data de 29 martie 2023

Analizând actele dosarului și decizia atacată, reține următoarele:

Prin decizia nr. 1797 din 28 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, s-a reținut că, deși a invocat, în mod formal și necircumstanțiat, incidența dispozițiilor prevăzute în art. 503 C. proc. civ., contestatoarea nu a indicat care ar fi, în aprecierea sa, cazul concret de contestație în anulare incident în cauză, iar motivele de fapt formulate prin cererea de exercitare a căii de atac nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute în art. 503 C. proc. civ., contestatoarea formulând, în realitate, critici cu privire la modul în care instanța de apel, în rejudecarea fondului cauzei, a stabilit, pe baza probelor administrate, situația de fapt, precum și cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanța de apel la situația de fapt astfel stabilită.

Contestatoarea A. a formulat cerere de îndreptare/lămurire/completare a deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022, făcând trimitere la o serie de articole din Constituția României, solicitând să se dea prevalență garanțiilor convenționale și să se constate că această cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea fundamentală pentru a se menține prestigiul justiției.

Examinând cererea astfel cum a fost formulată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 442 C. proc. civ., "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere", conform art. 443 alin. (1) C. proc. civ., "lămurirea dispozitivului hotărârii poate fi dispusă în ipoteza în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii", iar art. 444 C. proc. civ. statuează următoarele:

"dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii"[...].

În cauză, însă, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii nu este susceptibil de îndreptare, completare sau lămurire sub aspectul înțelesului, întinderii ori aplicării, întrucât conține dispoziția clară de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare formulate de petenta A..

Este de subliniat că prin instituția îndreptării unei hotărâri judecătorești legiuitorul a urmărit repararea greșelilor instanței, atunci când îndreptarea vizează erori materiale și nu are incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății.

Spre deosebire de erorile de judecată, erorile materiale sunt simple omisiuni sau greșeli strecurate cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale, astfel că ele pot fi îndreptate de instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească.

Or, dispozițiile anterior menționate nu sunt aplicabile în condițiile în care se solicită o rejudecare a cauzei, întrucât o asemenea cerere tinde la o modificare a soluției date, care nu poate fi realizată pe această cale, nefiind vorba despre o eroare materială, ci eventual de o eroare de judecată, care poate fi îndreptată doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

În ceea ce privește incidența art. 443 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că aspectele invocate de petenta A. reprezintă elemente extrinseci hotărârii a cărei lămurire se solicită, ce nu pot fi clarificate sau lămurite în temeiul articolului anterior menționat.

În condițiile în care instanța a pronunțat soluția de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare, dispozitivul hotărârii este lipsit de echivoc, înțelesul, întinderea și aplicarea sa rezultând cu claritate din simpla lecturare a textului.

În aplicarea principiului de drept interpretatio cessant in claris, întrucât dispozitivul hotărârii nu este obscur sau imperfect, Înalta Curte reține că nu există o situație care să reclame o lămurire a dispozitivului în sensul susținerilor prin care petenta tinde să obțină o explicitare a tututor ciclurilor procesuale.

Cât privește cererea de completare a dispozitivului, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Cum instanța a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, iar petenta, prin cererea formulată, nu a indicat care este capătul principal sau accesoriu, cererea principală sau incidentală asupra cărora nu s-a pronunțat, se constată că nu sunt incidente situațiile prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. care să impună admiterea cererii de completare a dispozitivului, criticile fiind neavenite.

În consecință, Înalta Curte apreciind că motivele invocate vizează în realitate fondul cauzei și nu împrejurări care pot fi remediate pe calea îndreptării, lămuririi ori completării hotărârii, va respinge cererea formulată de petenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. privind îndreptarea/lămurirea/completarea deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2023.