ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2023

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, reține următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și semnifică faptul că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457, conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta".

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

Contestația în anulare formulată în cauză vizează încheierea din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizia nr. 1252 din 19 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 1252/19.05.2022 s-a anulat ca netimbrată plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 30 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin încheierea din 30 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a respins contestația privind tergiversarea procesului, formulată de A..

Potrivit art. 446 C. proc. civ. încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea.

Totodată, art. 525 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data demarării litigiului, respectiv 7 martie 2022, prevede că judecata contestației privind tergiversarea procesului se face fără citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac. Dispoziția privind calea de atac a fost menținută și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 199/2022, prin care s-a modificat art. 525 C. proc. civ., alin. (5) fiind în sensul că judecata se face în camera de consiliu, cu citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac.

Așadar, încheierea împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare a fost pronunțată într-un litigiu derivat dintr-o contestație privind tergiversarea procesului, plângerea formulată împotriva acesteia fiind pronunțată fără nicio cale de atac. Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 446 C. proc. civ., și încheierea din 10 noiembrie 2022, atacată cu contestație în anulare, prin s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, este fără nicio cale de atac.

Prin urmare, nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că încheierea atacată nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că încheierea din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea contestației în anulare.

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acestei căi extraordinare de atac, formulată de contestator, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se mai impune analizarea excepția de incompatibilitate a autorității judecătorești și excepția de necompetență în soluționarea denunțului penal, aceastea fiind subsecvente celei privind inadmisibilitatea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respingea ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2023.