ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1669/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 aprilie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 266 din 8 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 266 din 8 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, constituită în complet de filtru, s-a respins ca tardiv introdus recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 177 din 12 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Bacău.

În motivarea contestației în anulare, după ce a prezentat un scurt istoric al dosarelor pe care le-a avut pe rol, contestatorul a solicitat admiterea contestației având în vedere că deși, cererea de recurs a fost formulată în termenul legal, aceasta a fost respinsă ca tardivă.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare și a reținut următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) și art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs).

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 266 din 8 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, Complet de filtru, prin care s-a respins ca tardiv introdus recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 177 din 12 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Bacău.

Potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 266 din 8 februarie 2022 nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea contestației în anulare.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Totodată, Înalta Curte reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 266 din 8 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 266 din 8 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2022.