ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2185/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2185/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 26 octombrie 2023
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele litigiului.
Obiectul cererii.
La data de 06 aprilie 2023, contestatoarea U.A.T. Județul Tulcea - prin Consiliul Județean Tulcea a formulat verbal, în ședință publică, în cadrul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă cerere de recuzare, pe care a depus-o și ulterior în scris, împotriva judecătorilor A. și B., membri ai completului de judecată învestit să soluționeze cauza.
Soluția instanței. Hotărârea recurată.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 18 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de contestatoarea U.A.T. Județul Tulcea- prin Consiliul Județean Tulcea.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea U.A.T. TULCEA prin CONSILIUL JUDEȚEAN TULCEA, la data de 19.04.2023, motivele de recurs fiind depuse la data de 02.05.2023, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, admițând cererea de recuzare, casarea deciziei nr. 151/20.04.2023 pronunțate de către Curtea de Apel Ploiești, cu trimiterea cauzei spre rejudecare unui alt complet de judecată din care să nu facă parte judecătorii recuzați.
În motivarea recursului, recurenta a prezentat actele procesuale îndeplinite în ședința de judecată din 06.04.2023 și motivele care au fundamentat cererea de recuzare formulată, iar, față de afirmația instanței care a soluționat cererea de recuzare, în sensul că membrii completului de judecată și-au exprimat punctul de vedere cu privire la necesitatea și utilitatea administrării probatoriului, a arătat că în speță nu s-a pus problema administrării unor probe noi în apel, ci s-a solicitat efectuarea unor demersuri administrative de către instanță pentru a include în dosar aceleași înscrisuri pe care le-a avut în vedere și Tribunalul Dâmbovița, atunci când a soluționat cauza în primă instanță, în acord cu dispozițiile art. 136 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 3243/2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii.
Consideră recurenta că refuzul judecătorilor care fuseseră învestiți să soluționeze cauza, de a efectua un demers administrativ obligatoriu, se explică prin aceea că judecătorii în cauză se deciseseră deja că nu vor analiza fondul cauzei, ci vor proceda la admiterea unei excepții procesuale.
În plus, recurenta arată că instanța care a soluționat cererea de recurs nu a analizat susținerile sale, în sensul că membrii completului de judecată s-au antepronunțat asupra apelului atunci când au respins cererile de suspendare și respectiv, de amânare a cauzei.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 16.05.2023, sub nr. x/2021/a11.
Apărarea formulată în cauză
Intimata C. S.R.L. - prin administrator judiciar provizoriu C.I.I. D. a formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 20.06.2023, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
III. Procedura de soluționare a recursului
Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 26 august 2021, așadar după intrarea în vigoare a acestei legi.
Prin rezoluția din 28 iulie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 26 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.
IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: . . . . . . . . . .lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât motivele invocate să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege este sancționată cu nulitatea recursului.
Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
În speță, se constată că recursul, deși întemeiat formal pe prevederile pct. 5 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrate în textele de lege invocate.
Astfel, se constată că prin cererea de recurs, recurenta reia motivele cererii de recuzare formulate în apel, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de desfășurare a ședinței de judecată în fața instanței de apel, la termenul din 06.04.2023, cu referire la solicitarea sa de administrare a probatoriului.
Nu sunt arătate în cuprinsul recursului critici concrete de nelegalitate cu privire la încheierea prin care a fost soluționată cererea de recuzare formulată, prin care să se releve încălcarea de către instanța care a soluționat cererea respectivă a normelor de drept procesual prevăzute de lege sub sancțiunea nulității sau a celor de drept material.
Nemulțumirea recurentei vizează, în realitate, refuzul instanței de apel de a accepta necesitatea și utilitatea administrării unor înscrisuri, deja câștigate judecății în fața Tribunalul Dâmbovița, partea considerând această conduită drept o dovadă a antepronunțării asupra apelului.
Or, Înalta Curte subliniază faptul că prezentul recurs vizează încheierea prin care s-a soluționat cererea de recuzare și nu aspecte de netemeinicie, de apreciere și evaluare a probelor administrate ori modalitatea de încuviințare a acestora în cauză, acestea intrând în atribuția instanțelor devolutive.
Ca atare, constatând că recurenta nu arată care sunt acele norme de drept material care ar fi fost interpretate sau aplicate greșit de instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare și nici nu identifică normele de drept procesual încălcate de aceasta, Înalta Curte apreciază că prezentarea din cererea de recurs nu răspunde exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8, astfel că devine incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În consecință, în baza art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.
Cu privire la cererea de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că intimata C. S.R.L. - prin administrator judiciar provizoriu C.I.I. D. a depus dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare, cu titlul de onorariu de avocat.
Fiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., și reținând culpa procesuală a recurentei în prezenta cale de atac, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 RON către intimata C. S.R.L., conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta U.A.T. TULCEA prin CONSILIUL JUDEȚEAN TULCEA împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 18 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.
Obligă recurenta U.A.T. TULCEA prin CONSILIUL JUDEȚEAN TULCEA să plătească intimatei C. S.R.L. suma de 4.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2023.