ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2166/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. x/2018, reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de consolidare și închiriere din 2 aprilie 2018, încheiat sub semnătură legalizată de notarul public B. și să se constate nulitatea absolută a acordului autentificat sub nr. x din 19 aprilie 2018 de notarul public B..

Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București și excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 208 din 16 ianuarie 2019, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale materiale, declinând cauza în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

La 16 martie 2019, societatea C. S.R.L. a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat anularea actului juridic atacat în prezentul dosar și repunerea părților în situația anterioară, respectiv reintegrarea sa în spațiul comercial nr. 6 și 7 din imobilul în cauză.

La 21 martie 2019, Arhiepiscopia Bucureștilor a formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantei prin care a solicitat admiterea acestei cereri, reiterând motivele învederate și de reclamantă în cuprinsul cererii sale.

Prin încheierea de ședință din 9 mai 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei de timbru.

Prin încheierea de ședință din 20 iunie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus citarea intervenientelor.

La 12 decembrie 2019, pârâta A. S.R.L. a depus întâmpinare si cerere reconventională la cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. S.R.L. prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu în principal, ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității; în subsidiar, respingerea cererii de intervenție principală, ca lipsită de interes și admiterea cererii sale reconvenționale prin care a solicitat să se constate inexistența raportului juridic substanțial concret de locațiune având ca părți pe reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi și intervenienta în interes propriu C. S.R.L, ca urmare a încetării/împlinirii termenului contractului de închiriere din 1 aprilie 2001, având ca părți Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, în calitate de locator, și C. S.R.L., în calitate de locatar, astfel cum a fost completat prin actul adițional din 14 martie 2012.

Prin sentința civilă nr. 894 din 2 iulie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Arhiepiscopia Bucureștilor în interesul reclamantei, ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenție principală formulată de C. S.R.L.; a admis cererea reconvențională și a constatat că dreptul de folosință al intervenientei C. S.R.L. cu privire la imobilul situat în București, Bd. x, spațiul comercial nr. 6 și 7, s-a stins prin expirarea duratei contractului de închiriere din 1 aprilie 2001.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel principal reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi și intervenienta voluntară accesorie Arhiepiscopia Bucureștilor, iar intervenienta principală C. S.R.L. a declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1996 din 8 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelurile formulate de reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi și de intervenienta voluntară accesorie Arhiepiscopia Bucureștilor, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, a admis cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul reclamantei Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, formulată de intervenienta voluntară accesorie Arhiepiscopia Bucureștilor, a constatat nulitatea absolută a contractului de consolidare și închiriere din 2 aprilie 2018 încheiat sub semnătură legalizată la Biroul Individual Notarial B. între reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, în calitate de proprietar, și pârâta A. S.R.L., în calitate de chiriaș, și a acordului dat de reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, autentificat sub nr. x din 19 aprilie 2018 de către Biroul Individual Notarial B.. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.945,80 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.557,17 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A anulat apelul incident formulat de C. S.R.L., ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând instanței să caseze decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material în sensul că a stabilit existența unei hotărâri a Permanenței Consiliului eparhial, și nu a Consiliului eparhial, în ceea ce privește încheierea actelor juridice a căror anulare se solicită. Or, susține recurenta, din actele dosarului rezultă că atât Adunarea parohială, cât și Consiliul eparhial au avut cunoștință de încheierea actelor juridice contestate astfel că nu au fost încălcate normele din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române care prevăd sancțiunea nulității absolute în lipsa aprobării.

Aceeași parte afirmă că instanța de apel a interpretat greșit prevederile contractuale și că nu a ținut cont de dispozițiile art. 1266 C. civ., și nici de cutumele stabilite între părți în ceea ce privește redactarea și încheierea contractelor prin care se transmitea dreptul de folosință asupra spațiilor aflate în patrimoniul reclamantei.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea căii de atac, iar în subsidiar respingerea recursului. Intimatele Arhiepiscopia Bucureștilor și Parohia Sfântul Gheorghe Vechi au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a menționat că la soluționarea recursului, instanța va avea în vedere susținerile intimatei C. S.R.L. formulare prin întâmpinare, în sensul anulării căii extraordinare de atac.

Prin încheierea din 14 iunie 2023 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata C. S.R.L. a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că recursul nu este admisibil în principiu.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Deși se indică dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile recurentei-pârâte în sensul constatării greșite de către instanța de apel a lipsei propunerii Adunării parohiale a apelantei-reclamante Parohia Sfântul Gheorghe Vechi și a hotărârii Consiliului eparhial a intimatei Arhiepiscopia Bucureștilor nu pot fi examinate în calea de atac a recursului întrucât stabilirea contextului factual, pe baza dovezilor și a actelor de la dosar, este atributul exclusiv al instanțelor devolutive.

Nu pot fi analizate nici criticile prin care se arată că instanța de apel a interpretat greșit prevederile contractuale în sensul că nu a uzat de dispozițiile art. 1266 C. civ., care instituie principiul interpretării convențiilor după voința concordantă a părților, deoarece rolul instanței de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reapreciere a probelor, implicit a acordurilor intervenite între părți.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere afirmațiile recurentei prin care aceasta aduce în discuție aspecte de fapt legate de cutumele stabilite între părți în ceea ce privește redactarea și încheierea contractelor sau cunoașterea de către Adunarea parohială și de către Consiliul eparhial a actelor juridice contestate prin cererea de chemare în judecată.

Simpla menționare a unor prevederi din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, recunoscut prin H.G. nr. 53/2008, fără a se demonstra în ce constă greșeala curții de apel în aplicarea normei materiale, nu reprezintă un motiv de nelegalitate.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 248 alin. (1) din același cod, va admite excepția nulității și, în consecință, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1996 din 8 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-intervenientă C. S.R.L. prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1996 din 8 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2023.