ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2160/2023

HOTĂRÂRE

25.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2160/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 9 ianuarie 2023 sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. și OO. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata de daune-interese, constând în dobânda legală penalizatoare aferentă sumelor achitate cu întârziere (până la data pronunțării unei hotărâri definitive în această cauză) și pentru sumele neachitate până atunci, sume care au fost acordate prin OMJ nr. 28/C/2020, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, pentru sumele datorate cu trei ani anteriori introducerii prezentei acțiuni, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției și O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

La termenul de judecată de la 29 mai 2023, tribunalul a invocat excepția necompetenței teritoriale pentru reclamanții care nu aveau domiciliul în Municipiul București, inclusiv pentru reclamanta X., disjungând acțiunea formulată de aceasta, formându-se dosarul nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 3329 din 29 mai 2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta X., în favoarea Tribunalului Vrancea.

În esență, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că domiciliul reclamantei este în județul Vrancea și prezenta cauză are ca obiect plata unor drepturi salariale derivate din raportul de muncă existent între părțile litigiului. Față de dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. și art. 269 alin. (1) Codul muncii, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, instanța competentă pentru judecarea conflictelor de muncă este cea în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Vrancea.

La termenul de judecată de la 14 septembrie 2023, Tribunalul Vrancea a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale raportându-se la dispoziția art. 269 Codul muncii având în vedere precizările reclamantei prin care a adus la cunoștința instanței că are calitatea de consilier de probațiune și domiciliază în fapt în Municipiul București.

Prin sentința civilă nr. 424 din 26 septembrie 2023, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata de drept a prezentei cauze și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În esență, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a reținut că a fost învestit cu soluționarea unui conflict de muncă, iar reclamanta are calitatea de consilier de probațiune, alături de toți ceilalți 40 de reclamanți care au formulat cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2023. Raportat la prevederile art. 269 alin. (3) Codul muncii și art. 59 C. proc. civ., s-a constatat că majoritatea reclamanților au calitatea de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune București, că pretenția formulată de fiecare dintre aceștia este identică, iar motivele de fapt și de drept expuse în justificarea obiectului sunt identice. Întrucât majoritatea colegilor reclamantei au domiciliul în Municipiul București, iar reclamanta are domiciliul de fapt în același municipiu, tribunalul a considerat că reclamanta din prezenta cauza de față era îndreptățită să introducă cererea de chemare în judecată împreună cu ceilalți reclamanți la Tribunalul București, fiind îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Vrancea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Vrancea, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai mulți angajați ai Serviciului de Probațiune București prin care aceștia solicită acordarea unor drepturi salariale, prezentul litigiu având caracterul unui conflict individual de muncă.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

Prezentul dosar s-a format ca urmare a invocării, din oficiu, de către Tribunalul București a excepției necompetenței teritoriale și disjungerii din dosarul nr. x/2023, pentru reclamanții care nu au domiciliul în Municipiul București, a cererilor formulate de aceștia. Ca urmare a măsurilor dispuse, nu se mai poate reține existența unui consorțiu procesual activ, care ar fi dat reclamantei posibilitatea de a se adresa Tribunalului București.

Față de faptul că reclamanta din prezentul dosar are domiciliul în județul Vraancea, se apreciază că instanța competentă în soluționarea cauzei este Tribunalul Vrancea.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.