ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2114/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtului la decalarea duratei de execuție a lucrărilor afectate de survenirea cazului de forță majoră constituind în instituirea stării de urgență și a stării de alertă între 16.03.2020 - 21.08.2020 (156 de zile), începând de la data de reluare (02.06.2021) și cu 25 de zile pentru survenirea cazului de forță majoră constând în fenomene hidrologice, până la 29.11.2021.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei la prelungirea duratei de execuție cu 181 de zile începând de la data de 22.08.2020 și până la data de 7.07.2021.

Prin sentința arbitrală nr. 64 din 08 august 2022, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional a admis în parte cererea arbitrală formulată de reclamanta Asocierea "A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L." prin A. S.R.L. în calitate de lider, fiind obligată pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere la plata sumei de 682.209,13 RON reprezentând diferența de preț aferentă revizuirii costului manoperei pentru lucrări executate și incluse în SL3-SL7, precum și a sumei de 682.209,13 RON reprezentând dobânzi calculate de la data scadenței fiecărei facturi corespunzătoare SL3-SL7 în care trebuia inclus costul revizuit al manoperei, conform art. 6.8 coroborat cu art. 3.3.1. (b) din Condițiile Specifice ale Contractului. A mai fost obligată pârâta la prelungirea duratei de execuție cu 156 de zile de la data de 22.08.2020 până la data de 13.06.2021, corespunzător perioadei în care obligațiile contractuale au fost suspendate ca urmare a intervenirii cauzelor de forță majoră. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 104.413.59 cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f), g), h), art. 612 C. proc. civ., art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 1385 C. civ., art. 1532 alin. (2) C. civ.

Prin încheierea din 29.09.2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a dispus declinarea cauzei către Secțiile a V-a sau a VI-a ale Curții de Apel București, dosarul fiind repartizat secției a VI-a Civile și înregistrat la data de 27.10.2022 sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 93 F din 16 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca nefondată acțiunea în anulare, fiind obligată petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă C.N.A.D.N.R. S.A.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București la plata către intimată a sumei de 15293,64 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, în ceea ce privește primul capăt al acțiunii, a arătat recurenta-reclamantă că posibilitatea de ajustare a prețului contractului de achiziție publică este condiționată de legiuitor de îndeplinirea anumitor condiții asupra cărora părțile pot sau nu să fie de acord. Or, în speță, pe parcursul derulării contractului, nu a fost încheiat un act adițional prin care să se prevadă modul concret de ajustare a prețului.

Prin urmare, în aprecierea recurentei, aceasta nu datorează sumele solicitate cu titlu de diferențe din ajustarea prețurilor solicitate de intimată, întrucât mecanismul ajustării prețurilor trebuia agreat de ambele părți în perioada de valabilitate a contractului, prin acordul scris al acestora, cu stabilirea concretă a modalității de ajustare, a indicilor aplicabili și a sursei cu privire la evoluția acestora și îndeplinirea condițiilor, astfel încât prețul contractului să poată fi ajustat.

De asemenea, s-a mai menționat faptul că, potrivit prevederilor legale/contractuale, ajustarea prețului nu este o operațiune mecanică ce constă în simpla aplicare a unei formule matematice, fiind legată de apariția unor condiții asupra cărora părțile pot sau nu să fie de acord, indicele de actualizare al prețului constituind doar un element din formula de calcul a ajustării.

O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu a reținut că intimata nu și-a dovedit susținerile și nu a adus probe care să ducă la obligarea pârâtei la plata sumelor cuantificate prin petitul cererii și admise prin acțiunea arbitrală.

A mai apreciat autoarea memoriului de recurs că instanța de fond, în mod nelegal, a considerat cert prejudiciul cuantificat de tribunalul arbitral, pe fondul neadministrării, la solicitarea pârâtei C.N.A.I.R. S.A., a probei cu expertiză contabilă, în condițiile în care, conform legii, sarcina administrării probei aparține reclamantului.

Prin urmare, în lipsa administrării unui probatoriu care să dovedească un prejudiciu cert, nu poate fi dovedită vinovăția recurentei, cât timp aceasta și-a demonstrat nevinovăția prin probatoriul propus și administrat de tribunalul arbitral.

A mai adăugat recurenta-reclamantă că nu este obligația instanței să manifeste un rol activ atunci când părțile au obligația să probeze propriile pretenții, motiv pentru care, curtea de apel, în mod nelegal, a constatat culpa pârâtei pe fondul neadministrării probei cu expertiză contabilă, în condițiile în care reclamanta era obligată la dovedirea caracterului cert al creanței.

Astfel, prin pronunțarea unei hotărâri cu nerespectarea principiilor generale ale C. proc. civ., instanța ar încălca grav dispozițiile art. 6 paragraful 1 din CEDO, iar legea română nu permite judecătorului să se pronunțe asupra unor aspecte prin care și-ar depăși limitele învestirii, sens în care se invocă de către recurentă dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Față de cele anterior expuse, a apreciat recurenta-pârâtă că instanța de fond, în mod nelegal, nu a reținut că în prezenta cauză, concluziile reținute de tribunalul arbitral nu îndeplinesc condițiile imperative ale atragerii răspunderii civile contractuale statuate în C. civ. pentru a se dispune obligarea pârâtei C.N.A.I.R. S.A. la plata sumelor cuantificate de reclamant și încuviințate de tribunal.

A mai apreciat autoarea memoriului de recurs că instanța de control judiciar nu putea reține o faptă ilicită în sarcina sa în cazul pronunțării tribunalului arbitral pe culpa beneficiarului, în condițiile inexistenței unui act adițional încheiat între părți care să reglementeze aplicabilitatea actualizării prețului inițial al contractului nr. x/2018; neluării în discuție a culpei contractuale a constructorului, în condițiile stadiului execuției lucrării în proporție de 50%; cuantificării prejudiciului doar în baza situației prezentate de reclamant și necertificate de beneficiar.

Printr-o altă critică s-a arătat că tribunalul arbitral, în mod neîntemeiat, a acordat dobânzi aferente actualizării/ajustării nejustificate a prețului inițial al contractului, în același cuantum ca și obligația principală de plată, în condițiile în care există o neexecutare a contractului culpabilă reclamantului, având în vedere că lucrările contractate de prestator au fost realizate doar în proporție de 52%.

Totodată, a mai adăugat recurenta-pârâtă că instanța de fond nu a motivat acordarea unui cuantum exagerat al dobânzii, de vreme ce debitul principal nu avea un caracter cert.

Prin cererea de recurs s-a mai criticat și obligarea pârâtei la decalarea/prelungirea duratei termenului de execuție a lucrărilor, în condițiile intervenirii culpei contractuale a prestatorului, respectiv neîndeplinirea propriilor obligații asumate prin contract.

De asemenea, în aprecierea recurentei este vădit neîntemeiat și disproporționat cu obiectul dosarului obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 104.413,59 RON, raportat la caracterul neîntemeiat al acțiunii principale, prin care nu este dovedită răspunderea sa contractuală.

Intimata-reclamantă Asocierea "A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L." prin A. S.R.L. în calitate de lider, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului prin raportare la prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., cu consecința anulării recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 02 februarie 2023.

Pentru soluționarea recursului, prin rezoluția din data de 21 iunie 2023, a fost acordat termen de judecată, în ședință publică, la 17 octombrie 2023, cu citarea părților, termen preschimbat din oficiu la data de 24 octombrie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate va analiza excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, excepție care va fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil trebuie precizat, cu referire la cadrul judecății, că obiectul prezentului recurs îl constituie sentința prin care a fost respinsă acțiunea recurentei în anularea unei hotărâri arbitrale.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

A motiva recursul înseamnă nu doar indicarea cazului de nelegalitate, dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., din acest punct de vedere se observă că formal recurenta indică dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., ci și dezvoltarea în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat prin memoriul de recurs, deci în legătură cu motivarea și aplicarea regulilor de drept substanțial.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte subliniază că aceste critici este necesar să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ipoteză incidentă în speță.

În cauză, prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat și în ce constă nelegalitatea sentinței atacate prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel, în raport cu temeiurile acțiunii în anulare, respectiv ale art. 608 lit. f), g), h) C. proc. civ., ci s-a limitat să învedereze, în esență, că nu se poate reține o faptă ilicită în sarcina sa, în soluționarea de către instanța arbitrală a acțiunii în răspundere contractuală, nemulțumirea recurentei privind netemeinicia hotărârii pronunțate de tribunalul arbitral.

Întregul memoriu de recurs este conceput în forma unei reluări de facto a apărărilor formulate în cadrul procesului desfășurat la instanța arbitrală, privind fondul pretențiilor, reiterate în cadrul acțiunii în anulare și, prin urmare, nu privește sentința curții de apel care formează obiectul recursului, ci hotărârea tribunalului arbitral.

Pretinsele motive de recurs subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu se referă, în realitate, la nelegalitatea sentinței recurate, prin care acțiunea în anulare a fost respinsă ca nefondată.

Curtea de apel a făcut, de altfel, referire la motivele de strictă interpretare ale acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, care nu permit decât cenzurarea acesteia pentru nelegalitate și nu pentru netemeinicia sentinței pronunțate.

Astfel, s-a reținut cu privire la motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., că recurenta a invocat aspecte de netemeinicie a hotărârii tribunalului arbitral și nu care țin de încălcarea principiului disponibilității, iar motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. a fost înlăturat, constatându-se că nu au fost dezvoltate critici subsumate acestor dispoziții legale.

În cadrul motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., instanța a analizat modul de aplicare de către tribunalul arbitral a dispozițiilor art. 1270, art. 1350 alin. (2) și art. 1385 C. civ. și respectarea principiilor procesului echitabil, apreciind că nu au fost transgresate aceste norme.

Curtea de apel a concluzionat că soluția pronunțată, de admitere a acțiunii arbitrale a intimatei, a avut la bază clauzele contractuale care dau posibilitatea ajustării prețului contractual, precum și dispozițiile speciale incidente raporturilor juridice stabilite între părțile în litigiu ale H.G. nr. 395/2016 și art. 71 din O.U.G. nr. 114/2018.

De asemenea, s-a apreciat că motivele recurentei din acțiunea în anulare referitoare la certitudinea prejudiciului, lipsa caracterului cert al dobânzilor acordate de instanța arbitrală și obligarea la decalarea/prelungirea termenului de execuție a lucrărilor contractate nu se încadrau procedural în motivele restrictive ale art. 608 C. proc. civ.

Au fost înlăturate criticile legate de administrarea probatoriului din oficiu de către tribunalul arbitral prin raportare la dispozițiile art. 254 alin. (6) C. proc. civ., iar cele referitoare la cuantumul cheltuielilor arbitrale, prin referire la dispozițiile art. 50 din Regulile de procedură arbitrală.

Concluzionând, simpla reiterare prin recurs a argumentelor și criticilor valorificate la prima instanță privind interpretarea prevederilor contractuale și a dispozițiilor legale incidente, neîntrunirea condițiilor răspunderii contractuale, contestându-se interpretarea probatoriului, care au primit deja o soluționare din partea curții de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de curtea de apel în soluționarea acțiunii în anulare, cu referire la motivele de nelegalitate invocate ale art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din același cod.

Întrucât în motivele expuse prin memoriul de recurs nu pot fi identificate nici alte critici apte să fie încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată și că nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod.

În consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă C.N.A.D.N.R. S.A.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București declarat împotriva sentinței civile nr. 93 F din 16 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Referitor la cererea intimatei Asocierea "A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L." prin A. S.R.L. în calitate de lider, privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Intimata-reclamantă Asocierea A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L., prin lider A. S.R.L. nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă C.N.A.D.N.R. S.A.), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva sentinței civile nr. 93 F din 16 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-reclamantă Asocierea A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L., prin lider A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2023.