ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2109/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1341 și art. 1523 C. civ., respectiv pe dispozițiile art. 194 - 196 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2672/29.10.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă și a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Bucuresti în contradictoriu cu pârâta S.R.C.F. București ca fiind prescrisă.

De asemenea, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.R.C.F. București în contradictoriu cu chemata în garanție Electrificare S.A. ca rămasă fără obiect.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a susținut cu privire la data nașterii dreptului la acțiune că, potrivit prevederilor art. 2523 din C. civ.:

"Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia sa cunoască nașterea lui".

De asemenea, a mai adăugat autoarea memoriului de recurs că, în situația de față, raportat la prevederile art. 2523 din C. civ., data nașterii dreptului la acțiune în recuperarea prejudiciului produs de S.R.C.F. București s-a născut pentru reclamantă la data la care a cunoscut existența prejudiciului, respectiv la data de 22.09.2017, dată la care s-a comunicat factura nr. x/20.09.2017, moment de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani. Din moment ce intervalul 16.03.2020 - 14.05.2020 a reprezentat perioadă de suspendare în acest caz, față de dispozițiile obligatorii ale celor două Decrete ale Președintelui României nr. 195/16.03.2020 și nr. 240/14.04.2020, rezultă că cererea de chemare în judecată, înaintată Tribunalului București la data de 20.11.2020, a fost formulată cu respectarea termenului de 3 ani de la data comunicării facturii nr. x/20.09.2017.

Prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a precizat că își menține toate apărările formulate în cadrul cererii de chemare în judecată și prin răspunsul la întâmpinarea S.R.C.F. București aflate la dosarul cauzei, formulate în fața instanței de fond.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23 martie 2023.

Prin întâmpinarea înregistrată la 19 mai 2023, intimata-pârâtă Compania Națională de Căi ferate "C.F.R." S.A. București, Sucursala regională CF București a solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului față de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea înregistrată la 26 mai 2023, intimata-chemată în garanție Electrificare S.A. a solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului față de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluția din 21 iunie 2023 a fost acordat termen de judecată la 17 octombrie 2023 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților, care a fost preschimbat din oficiu prin încheierea de ședință pronunțată la 18 septembrie 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității prezentei căi extraordinare de atac, invocată prin întâmpinare, urmând a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitată în condițiile prevăzute de lege. În privința recursului, una dintre condițiile esențiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare în vederea exercitării controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Obligația recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare și/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate sub aspectul regulilor de drept interpretate ori aplicate greșit.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greșită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanța de recurs în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancționate cu nulitatea recursului.

Dimpotrivă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate și nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la recursul reclamantei Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București, instanța supremă reține că argumentele formulate de autoarea căii de atac se doresc a fi subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere atunci a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte reține însă că din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin motivele invocate recurenta-reclamantă își reiterează motivele de apel prin care a criticat soluția pronunțată de către prima instanță cu privire la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, fără a formula critici concrete în ceea ce privește conținutul considerentelor instanței de apel.

Reține Înalta Curte că, în motivarea căii extraordinare de atac examinate, reclamanta nu face altceva decât să își prezinte nemulțumirea față de soluția pronunțată de prima instanță, avansându-se o altă dată a cunoașterii efective a prejudiciului, prin urmare o revizuire a situației de fapt reținute de instanțele de fond.

Mai mult, întreaga construcție a memoriului de recurs nu conține altceva decât reluarea fidelă a motivelor de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Astfel, simpla reiterare a situației particulare a litigiului nu răspunde exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici punctuale la adresa deciziei din apel, care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar acest mod de redactare a recursului nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de fond și nu a hotărârii pronunțate în apel.

Prin reluarea motivelor de fond, recurenta-reclamantă tinde, în realitate, să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv, cum este conceput memoriul de recurs al reclamantei.

Tocmai de aceea, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar și nu doar reiterarea susținerilor de la judecata din fața instanței de apel.

Reluarea ca atare a criticilor din apel nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea criticilor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la dispozițiile de drept material invocate.

Motivele formulate de recurenta-reclamantă nu vizează argumentele reținute de instanța de control judiciar devolutiv în justificarea soluției de respingere a apelului care a apreciat, în acord cu prima instanță, că reclamanta, încă din momentul plății facturilor emise în perioada 2009-2012, avea în mod obiectiv posibilitatea cunoașterii prejudiciului, astfel încât la data formulării cererii de chemare în judecată (20.11.2020) era împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, respectiv de art. 2517 din Noul C. civ.

Instanța supremă subliniază faptul că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

De aceea, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, sunt întemeiate apărările privind nulitatea recursului formulate prin întâmpinările intimatelor.

Prin urmare, cum sancțiunea nulității recursului intervine nu doar atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, cum în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1), să anuleze recursul reclamantei Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București declarat împotriva deciziei civile nr. 1708/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Referitor la cererea intimatei-chemată în garanție Electrificare S.A., privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Intimata-chemată în garanție Electrificare S.A. nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București împotriva deciziei civile nr. 1708/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-chemată în garanție Electrificare S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2023.