ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1266/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 12 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 806.851,89 RON, reprezentând diferența contravalorii energiei electrice de tracțiune pe luna ianuarie 2017, conform facturii seria x nr. x din 26.04.2017, aferente contractului de furnizare a energiei electrice pentru locurile de consum alimentate din rețeaua de contact feroviară nr. x din 22.12.2016 și deviz nr. x/05.04.2017, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 194 și următoarele C. proc. civ. și art. 1164, 1170, 1270 și 1272 C. civ.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 67 din 16 ianuarie 2020, a admis cererea reclamantei A. S.A. și a obligat pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. să plătească reclamantei suma de 806.851,89 RON reprezentând diferența contravalorii energiei electrice și suma de 11.673,51 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A., prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1437 din 4 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A. împotriva sentinței civile nr. 67 din 16 ianuarie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii, pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură, recurenta susține că instanța de apel a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv ale art. 1350 alin. (1) C. civ.

În opinia recurentei, aplicarea greșită de către instanța de apel a prevederilor art. 1350 alin. (1) C. civ. a condus la ignorarea împrejurării că intimata-reclamantă, în calitate de furnizor, nu și-a respectat obligația asumată la art. 3 alin. (1) din contract și nu a fumizat pârâtei în perioada 24-31 ianuarie 2()17, cantitatea de energie electrică notificată, la prețul contractului, stabilit conform Anexei 5 la contract.

Prin nerespectarea obligației de fumizare a energiei notificate la prețul de vânzare stabilit contractual, intimata-reclamanta a încălcat și obligația prevăzută la art. 10 lit. b) din contract, de livrarea către pârâtă în calitate de consumator, a energiei contractate în termenii asumați prin contract.

Or, aplicarea greșită de către instanța de apel a prevederilor art. 1350 alin. (1) C. civ. a condus la considerentul neîntemeiat potrivit căruia "stabilirea contravalorii cheltuielilor de echilibrare, determinate prin raportare la valorile de consum prețuri din sistemul energetic național din perioada de referință" prin raportare la concluziile raportului de expertiză omologat de instanța de fond și față de împrejurarea ca pârâta nu a solicitat o contraexpertiza în apel.

În acest context, recurenta solicită instanței de control judiciar să constate că, la baza aplicării greșite de către instanța de apel a prevederilor art. 1350 alin. (1) C. civ. a stat și încălcarea de către aceasta a prevederilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, având în vedere efectul devolutiv al apelului, pârâta a fost îndreptățită să reitereze toate apărările invocate în primă instanță (inclusiv acele apărări care nu au fost reținute de instanța de fond), iar instanța de apel ar fi trebuit să uzeze de atributul său și să reanalizeze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Or, instanța de apel nu a făcut aplicarea prevederilor art. 471 alin. (1) respectiv a art. 477 C. proc. civ., ignorând totodată și faptul că expertiza tehnică judiciară a fost solicitată de pârâtă, în dovedirea tezei probatorii potrivit căreia: CFR Călători S.A., în calitate de consumator final nu a determinat majorarea cheltuielilor cu echilibrarea înregistrate în perioada 24-31 ianuarie 2017; majorarea cheltuielilor cu echilibrarea înregistrate în perioada 24-31 ianuarie 2017 s-a datorat exclusiv culpei Electrificare CFR - S.A..

În spiritul celor menționate, recurenta a criticat și considerentele instanței de fond întemeiate pe concluziile raportului de expertiză, iar instanța de apel avea obligația de a analiza temeinicia criticilor din prisma efectului devolutiv al căii de atac, cu respectarea prevederilor art. 471 alin. (1) respectiv a art. 477 C. proc. civ.

Prin urmare, în lipsa unui raport de expertiză care să conțină concluzii utile cauzei, instanța de apel ar fi trebuit să analizeze exclusiv înscrisurile aflate la dosar, în urma cărora ar fi rezultat că, utilizând valoarea menționată în calculul prețului de echilibrare, conform metodologiei costurilor cu echilibrarea prezentata de Electrificare S.A., a rezultat un preț de echilibrare de circa 28,188 RON/MWh, față de 46,2674 RON/MWh cât a fost calculat și facturat inițial.

Așadar, la un consum de energie înregistrat de CFR Calatori pe luna ianuarie 2017 de 37.522,63 MWh, a rezultat un rest de plată acceptat de 639.251,31 Iei (fără TVA) față de 1.317.278,11 RON (fără TVA) cât a calculat S.C. Electrificare pentru factura finală a lunii ianuarie 2017.

În acest context, se arată că prin adresa nr. x/24.04.2017, CFR Calatori a restituit Electrificare S.A. factura seria x nr. x-17/05.04.2017 cu mențiunea că nu este de acord cu susținerea privind nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Anexa nr. 6 la contractul de furnizare nr. x/22.12.2016, potrivit căreia consumatorul "va plăti suma rămasă necontestată până la termenul de plata solicitat" deoarece în urma ședințelor de conciliere nu s-a ajuns Ia niciun consens referitor la cheltuielile cu echilibrarea aferente lunii ianuarie 2017 și efectuarea regularizărilor corespunzătoare.

Totodată s-a solicitat emiterea unei facturi în valoare de 639.251,31 RON (fără TVA) urmând ca pentru diferența nerecunoscută de 678.026,8 RON (fără TVA) din factura restituită, diferendul să fie soluționat conform normelor legale.

Prin întâmpinarea depusă, la 7 ianuarie 2022, intimata-reclamantă Electrificare S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentă și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a învederat nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate.

Prin încheierea din 31 martie 2022, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta a depus punct de vedere prin care a susținut că recursul este motivat, în cuprinsul acestuia arătându-se că nu au fost respectate dispozițiile contractuale de către intimată raportat la art. 1350 alin. (1) C. civ.

La termenul din 19 mai 2022, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3). care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform căruia hotărârea poate fi casată atunci când au fost încălcate sau aplicate greșit normele de drept material.

Invocarea în recurs a încălcării art. 1350 alin. (1) C. civ., text de lege cu valoare de principiu al răspunderii contractuale, fără a se concretiza modul în care se consideră a fi fost încălcat de instanța de apel, este o critică de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a deciziei atacate.

Se constată așadar, că recurenta nu arată în ce mod raționamentul instanței de apel a fost făcut cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 1350 C. civ., ci se limitează la a susține aplicarea greșită a principiului răspunderii contractuale, valorificând exclusiv propria sa construcție juridică relativă la obligațiile asumate contractual, care însă a fost înlăturată, potrivit deciziei recurate.

De asemenea, trimiterile recurentei la situația de fapt și la probele administrate, nu reprezintă critici de nelegalitate la adresa deciziei atacate.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății nu pot fi identificate critici la adresa deciziei atacate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția atacată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Pentru considerentele arătate, reținând că în speță nu s-au identificat nici motive de ordine publică, Înalta Curte constată, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A. împotriva deciziei civile nr. 1437 din 04 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ELECTRIFICARE CFR S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2022.