ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2108/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și urm. C. civ., art. 1357 și urm. C. civ., art. 1373 și urm. C. civ., art. 54 din Legea nr. 136/1995 și Ordinul Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor nr. 14/2011.

Prin cererea modificatoare înregistrată la dosar în data de 23 iulie 2019, reclamantul a înțeles să mai cheme în judecată în calitate de pârâte și societățile E. S.R.L. și F. S.A.

Prin sentința civilă nr. 216 din 16.02.2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. S.R.L. și a respins cererea în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E. S.R.L.; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta F. S.A. și intervenienții forțați B. și E. S.R.L.; a obligat pârâta F. S.A. la plata către reclamant a sumei de 5.188,14 RON cu titlu de daune materiale și a sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale; a respins în rest cererea ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata către stat a sumei de 9185 RON reprezentând ajutorul public acordat reclamantului sub forma reducerii taxei judiciare de timbru și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 9300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru redusă.

Prin cererile formulate în data de 24.06.2021 pârâtele C. S.R.L. și E. S.R.L. au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 216/16.02.2021, în sensul pronunțării asupra cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1186/21.09.2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea de completare hotărâre formulată de petenta E. S.R.L., ca neîntemeiată; a admis cererea de completare hotărâre formulată de petenta C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamantul A., pârâții B., F. S.A., a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 216 din 16 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în sensul obligării reclamantului la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și a respins ca neîntemeiată cererea accesorie formulată de petenta E. S.R.L. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1098 A din 7 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a fost respins ca nefondat apelul reclamantului, fiind obligat acesta la plata către intimata-pârâtă E. S.R.L. a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 05 aprilie 2023, intimata-pârâtă E. S.R.L a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Prin notele de ședință transmise la dosar în data de 24.10.2023, intimata-pârâtă F. S.A. a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 februarie 2023, iar prin rezoluție a fost acordat termen de judecată la 17 octombrie 2023 cu citarea părților în ședință publică, termen care a fost preschimbat din oficiu prin încheierea de ședință pronunțată la 18 septembrie 2023.

Analizând memoriul de recurs și având în vedere dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă F. S.A.

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunțate într-o acțiune în materia asigurărilor formulată de reclamantul victimă a unui accident rutier, având ca obiect plata despăgubirilor cuvenite în temeiul dispozițiilor legale care reglementează asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule

Potrivit art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare", iar conform art. 25 alin. (1) din același cod "procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la 13 iunie 2019, fiind astfel incidente dispozițiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, în vigoare de la 21 decembrie 2018.

Prin modificarea prevederilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește hotărârile pronunțate în litigiile izvorând din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate și având în vedere data introducerii acțiunii (13 iunie 2019), rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o acțiune în materia asigurărilor, cum este și acțiunea recurentului-reclamant, este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una din garanțiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea instanței de apel, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1098 A din 7 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Referitor la cererea intimatei-pârâte E. S.R.L. privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă E. S.R.L. a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat .

Constatând culpa procesuală în promovarea recursului, urmează să fie obligat recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă E. S.R.L. a sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1098 A din 7 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă E. S.R.L. a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2023.