ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4392/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților și B. S.A., a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 14068/18.04.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 70.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul psiho - afectiv, în RON, reprezentând suma de 338.079 RON la cursul de schimb de 4,8297 RON/euro la data de 12.05.2020; obligarea pârâtului la plata sumei de 11.309,32 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate până la data prezentei cu privire la spitalizare, transport, medicație, tratament recuperare, achiziționare bunuri necesare în vederea recuperării, precum și obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere pentru sumele solicitate începând cu 7.06.2016 și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 841 din 25 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.A. PRIN C., invocate din oficiu.

A resspins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis excepția tardivității, invocată de pârât.

A respins contestația formulată de reclamantul A., ca tardivă.

Împotriva sentinței civile nr. 841 din 25 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că este eronată opinia instanței în sensul că la momentul depunerii contestației, termenul de promovare a acesteia era împlinit raportat la prevederile art. 19 din Legea nr. 503/2004.

Decizia FGA 14068/18.04.2020 nu a fost comunicată recurentului la data de 26.04.2020. Instanța de fond a reținut greșit faptul că prin simpla trimitere a plicului la adresa recurentului, termenul de contestare începe să curgă de la momentul sosirii la destinație a plicului conținând decizia. Prevederile art. 19 din Legea 503/2004 sunt mai mult decât elocvente, termenul curgând de la data comunicării deciziei, or decizia nu a fost comunicată până la data când a fost solicitată de către avocatul ales, respectiv la data de 07.04.2020.

Recurentul - reclamant a susținut că nu se poate retine nici lipsa de diligență a sa cât timp nu s-a făcut dovada comunicării si avizării acestuia la adresa de domiciliul, în speță plicul returnându-se la expeditor cu mențiunea "Expirat termenul de păstrare".

Prin urmare, în speță, este incidentă a doua ipoteză reținută și curtea de apel, respectiv momentul declarării contestației raportat la data recomunicării deciziei FGA.

În ceea ce privește prima ipoteză, arată faptul că nu avea cum să fi primit plicul deoarece în perioada în care s-a comunicat decizia, acesta nu se afla în localitate fapt atestat de documentele anexate, din care rezultă că pe toată durata lunii aprilie 2018 recurentul s-a aflat la cuscrii acestuia, în localitatea Căldărești nr. 476 jud. Buzău.

Nici a doua ipoteză de curgere a termenului de promovare a acțiunii recurentului nu poate fi reținută. Astfel, la data de 07.04.2020 i-a fost comunicată Decizia 14068/18.04.2018, ca urmare a solicitării formulate de avocat. La data comunicării deciziei era in vigoare Decretul Presedintelui nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență. La art. 42 din decret se arată faptul că " Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a. curge noi termene, de aceeasi durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență."

Prin urmare, la data de 7.04.2020 erau incidente prevederile art. 42 din Decretul

Președintelui nr. 195/2020 care ulterior a fost prelungit prin Decretul Președintelui nr. 240/2020.

Astfel, la încetarea stării de urgență începea să curgă termenul de contestare a Deciziei FGA 14068/18.04.2020 respectiv acesta începea să curgă din data de 15.05.2020 si se împlinea la data de 25.05.2020.

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând examinarea legalității Deciziei nr. 14068 din 18 aprilie 2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, prin care s-a dispus admiterea în parte a cererii de plată formulată de reclamantul A..

Curtea de Apel a admis excepția tardivității, invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților prin întâmpinare, și a respins acțiunea, ca tardivă, constatând că reclamantul A. a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 14068/18.04.2018 cu nerespectarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, având în vedere că decizia a fost comunicată acestuia la data de 26 aprilie 2018, iar contestația a fost depusă la 15 mai 2020.

Potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestație, în condițiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.", iar potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, "(2) Împotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii."

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că termenul de 10 zile se aplică și reclamantului, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 făcând trimitere la același termen.

În cauză, decizia atacată a fost comunicată reclamantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, la data de 26.04.2018, plicul conținând decizia fiind returnat de către oficiul poștal cu mențiunea "Expirat termenul de păstrare".

Acțiunea a fost înregistrată la instanța la data de 15.05.2020 (prin e-mail), cu încălcarea termenului legal, prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de control judiciar apreciază că retransmiterea unei copii a deciziei, prin e-mail, la data de 07.04.2020, la solicitarea reclamantului, prin reprezentanți convenționali (avocatul și fiul reclamantului), nu are valoarea unei recomunicări a deciziei contestate, care sa-l repună pe reclamant în termenul de formulare a acțiunii. De altfel, pârâtul FGA a menționat expres că această comunicare are scop de informare cu privire la procedura de comunicare anterioară.

Așa cum a reținut și judecătorul fondului, instanța, de principiu, poate acorda beneficiul termenului calculat în favoarea reclamantului din prisma invocării unor eventuale motive justificate pentru care nu a luat cunoștință de comunicarea din 26.04.2018, însă aceasta presupune formularea unei cereri exprese, cu indicarea motivelor împiedicării. În cauză, recurentul nu a formulat o cerere de repunere în termen, așa cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ.

Prin urmare, retransmiterea deciziei contestate la data de 07.04.2020 nu prezintă nicio relevanță pentru calculul termenului prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele arătate anterior, nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor art. 42 din Decretul Președintelui nr. 195/2020 care a fost prelungit prin Decretul Președintelui nr. 240/2020, fiind nefondată susținerea recurentului că termenul de contestare începea să curgă la încetarea stării de urgență, respectiv la data de 15.05.2020.

În concluzie, Înalta Curte constată că formularea contestației s-a făcut cu nerespectarea termenului legal prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, motiv pentru care, este legală soluția instanței de fond de admitere a excepției tardivității cererii deduse judecății.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 841 din 25 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2022.