ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2065/2023

HOTĂRÂRE

11.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2065/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, secția Civilă la 07.10.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să îi vireze în cont sumele ce i se cuvin cu titlu de primă de stat, conform contractului nr. x/13.05.2015, la care se vor adăuga penalități de întârziere, stabilite în baza art. 1.522 și art. 1.523 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 140/02.02.2023, Judecătoria Bistrița, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 6 București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că față de prevederile art. 126 C. proc. civ., de clauza atributivă de competență inserată de părțile litigante în contract, potrivit căreia eventualele litigii dintre părți vor fi soluționate de instanța din București competentă în materie și de împrejurarea că sediul pârâtei se află în Sectorul 6 București, competentă să judece cauza este această instanță.

La 28.02.2023 dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorul 6 București, secția Civilă, care, prin sentința civilă nr. 2476/06.04.2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Bistrița; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că față de natura raportului juridic litigios ce derivă din contractul de economisire-creditare nr. x/13.05.2015, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât reclamantul are calitatea de consumator, iar pârâta de profesionist.

De asemenea, constatând că reclamantul are domiciliul în Bistrița, a reținut că acesta și-a manifestat opțiunea, în temeiul art. 116 C. proc. civ., sens în care a apreciat că sesizarea Judecătoriei Bistrița s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, a stabilit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., ci cele ale alin. (2) din același text de lege, întrucât față de calitatea de consumator, alegerea competenței, potrivit art. 24 din condițiile generale ale contractului de economisire-creditare, nu putea fi realizată, clauza fiind considerată nescrisă, întrucât alegerea competenței nu s-a efectuat după nașterea dreptului la despăgubire, conform art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

A mai apreciat că această clauză este neuzuală în sensul art. 1.203 C. civ. și nu produce niciun efect juridic, deoarece derogă de la normele privitoare la competența instanțelor judecătorești, iar pârâta nu a făcut dovada că a fost acceptată, în mod expres, în scris, de reclamant.

În plus, a considerat că și dacă s-ar aprecia că cererea ar trebui introdusă împotriva unei persoane de drept public, conform art. 111 C. proc. civ., reclamantul putea introduce acțiunea și la instanța competentă de la domiciliul său, alegerea competenței fiind legală și din această perspectivă.

În concluzie, reținând că, în speță, competența teritorială este una absolută ca urmare a opțiunii manifestate de reclamant, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Chestiunea litigioasă ce a generat conflictul negativ de competență de față vizează natura litigiului dedus judecății, care potrivit celei de-a doua instanțe ce s-a declarat necompetentă, este una în materia protecției consumatorilor, sens în care a apreciat clauza atributivă inserată în contract inoperantă în cauză.

Regula în materia competenței teritoriale, în procesul civil, este prevăzută de art. 107 C. proc. civ., potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ. prevăd că, în afară de instanța de la domiciliul/sediul pârâtului, mai este competentă și instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Totodată, art. 126 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă, iar, conform alin. (2) din acest text de lege, "În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă".

În speță, reclamantul a învestit Judecătoria Bistrița cu o acțiune în pretenții îndreptată împotriva pârâtei B., prin care a solicitat obligarea pârâtei să îi vireze în cont sumele cu titlu de primă de stat, la care este îndreptățit în temeiul contractului de economisire-creditare nr. x/13.05.2015.

Față de cadrul procesual fixat de reclamant sub aspectul obiectului cererii, Înalta Curte reține că natura litigiului este una pur civilă, în executarea unui contract, încheiat, într-adevăr, între un consumator și un profesionist. Însă, această împrejurare nu este natură să impună concluzia ca litigiul este unul în materia protecției consumatorilor, de vreme ce pe calea demersului său judiciar titularul acțiunii nu reclamă prejudicierea unui drept conferit de legislația în materia protecției consumatorilor, ci urmărește valorificarea unui drept patrimonial - dreptul de a încasa prima de stat -, născut în virtutea contractului sus-amintit.

Simpla calitate de consumator nu poate atrage de plano aplicarea în speță a legislației din domeniul protecției consumatorilor, câtă vreme, în cauză, reclamantul nu se prevalează de aceasta și nu solicită protecția legislației cadru în materie, iar raportul juridic litigios nu pune în discuție încălcarea drepturilor și intereselor sale legitime din perspectiva calității de consumator.

În consecință, ipoteza de excludere prevăzută de art. 126 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reținută la verificarea competenței teritoriale, din moment ce procesul inițiat nu are natura unui litigiu în materia protecției consumatorilor.

Prin art. 24 din contract părțile au convenit că litigiile ce decurg din acesta vor deduse judecății instanței competente în materie de pe raza municipiului București.

Părțile nu au contestat această convenție și nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, sens în care Înalta Curte constată că dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerințele aplicării lui fiind îndeplinite.

Prin urmare, cum, în cauză, numai sediul pârâtei este în București, domiciliul reclamantului fiind în Bistriția, Înalta Curte, dând eficiență clauzei atributive de competență, constată că în raport cu art. 126 C. proc. civ., raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze litigiul este Judecătoria Sectorul 6 București, instanță în circumscripția căreia se află sediul pârâtului.

În condițiile alegerii de către părți a instanței care să judece litigiile ce decurg din contract, reclamantul nu se putea prevala de dispozițiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ., rap. la art. 116 C. proc. civ., în sensul de a sesiza o altă instanță decât cea prevăzută de art. 24 din contract, întrucât acesta nu avea posibilitatea să renunțe la beneficiul acestei clauze, competența fiind una exclusivă, obligatorie în favoarea instanței determinată de părți.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 6 București.