ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2728/2023

HOTĂRÂRE

14.12.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2728/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, în data de 14 noiembrie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. x/16.04.2021 de BNP D..

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1552 și art. 2263 alin. (3) din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 365 din 28 martie 2023, pronunțată de Judecătoria Liești, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

În motivare, această instanță a reținut că, raportat la obiectul și temeiul cererii, în această materie legea nu prevede o competență teritorială alternativă, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., iar competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță în a cărei rază teritorială domiciliază pârâții.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6258/2023 din 12 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Liești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. și a apreciat, în esență, că această normă instituie un caz de competență alternativă în cazul litigiilor ce privesc obligația de întreținere, în măsura în care acțiunea este formulată de creditorul acesteia.

Rațiunea edictării normei, în opinia instanței, este tocmai protejarea creditorului obligației de întreținere sub aspectul instanței, la care poate introduce acțiunea, acordându-i-se o facilitate și din perspectiva mobilității, pentru a putea alege între instanța de la domiciliul său ori de la domiciliul cocontractanților. În speță, cum reclamantul creditor al obligației de întreținere locuiește în comuna Ivești, jud. Galați, acesta ar trebui să parcurgă o distanță considerabilă până în sectorul 5 al mun. București, unde locuiesc pârâții-debitori, pentru a-și vedea susținută acțiunea, lucru care ar înfrânge scopul normei.

Astfel, având opțiunea între două instanțe deopotrivă competente, instanța de la domiciliul pârâților (în temeiul art. 107 din C. proc. civ.) și instanța de la domiciliul reclamantului (în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.), reclamantul a uzat de dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., înțelegând să sesizeze Judecătoria Liești, iar odată făcută alegerea, reclamantul nu mai poate reveni asupra acesteia, pârâtul neputând cere declinarea competenței, dacă instanța stabilită de reclamant este competentă.

În ceea ce privește domiciliul reclamantului-creditor al obligației de întreținere, instanța reține că, potrivit mențiunilor din cartea de identitate a reclamantului, raportat la art. 87 coroborat cu art. 91 din C. civ., reclamantul are domiciliul în jud. Galați, cel puțin din data de 25 octombrie 2022, data eliberării buletinului.

Cum cererea introductivă a fost înregistrată în data de 14 noiembrie 2022, pe rolul Judecătoriei Liești, s-a apreciat că aceasta este instanța căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei, fiind instanța de la domiciliul reclamantului, creditor al obligației de întreținere rezultată din contractul de întreținere.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, Judecătoria Liești și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Liești a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 107 C. proc. civ., în speță nefiind vorba despre o competență teritorială alternativă, iar Judecătoria Sectorului 5 București a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului este una alternativă, iar alegerea între două instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului.

Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanța de judecată, reclamantul a solicitat instanței rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între reclamant și pârâți pe motiv că aceștia din urmă nu și-au îndeplinit obligația de întreținere.

Înalta Curte reține că, raportat la obiectul litigiului, sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care "În afară de instanțele prevăzute de art. 107- 112, mai sunt competente: 3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Astfel, instituind o competență alternativă, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu exclud de la aplicare prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", însă alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului în conformitate cu art. 116 C. proc. civ.

În cauză, reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. x/16.04.2021, prin care a transmis pârâților nuda proprietate a apartamentului situat în București.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, potrivit art. 107 coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., competența teritorială să judece prezenta cauză revine atât judecătoriei în circumscripția căreia au domiciliul pârâții, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 București, cât și judecătoriei în a cărei circumscripție este situat locul prevăzut în contract pentru executarea obligației din contract.

Examinând clauzele contractului de întreținere încheiat de părți rezultă că obligația de întreținere s-a asumat să fie prestată în natură de debitorii pârâți, fiind portabilă, locul executării acesteia fiind la domiciliul întreținutului creditor.

Din cuprinsul cărții de identitate a reclamantului aflată în dosarul Judecătoriei Liești, se observă că la data introducerii acțiunii, acesta avea domiciliul în județul Galați, localitate care se află în circumscripția teritorilă a Judecătoriei Liești.

Chiar dacă pârâții au invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale, se constată că reclamantul a înțeles să învestească, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Judecătoria Liești cu soluționarea pricinii, iar prin sesizarea făcută de reclamant, această instanță, aflată în raza locului prevăzut pentru prestarea întreținerii, a devenit competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță, chiar competentă, a pierdut această prerogativă, raportat la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești.