ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1069/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Sub nr. x/2011/a26, la data de 18 noiembrie 2019, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. - societate în faliment, reprezentată de lichidator judiciar C.., împotriva refuzului lichidatorului judiciar de a îndeplini obligațiile legale privind: efectuarea tuturor reparațiilor care se impun la terasa apartamentelor nr. x și 27, aflate în proprietatea debitoarei insolvente B. S.R.L., din imobilul situat în București, str. x, care prezintă vicii și deteriorări grave și de lungă durată, ce cauzează constant infiltrații de apă; efectuarea tuturor reparațiilor care se impun pentru înlăturarea totală a pagubelor provocate urmare a infiltrațiilor de apă care s-au produs constant în ultima perioadă în apartamentul proprietatea contestatorului; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 196/2018, art. 1357 și urm. C. civ. și Legea nr. 85/2006.

2.1. Prin sentința nr. 137 din data de 30 iulie 2020, Tribunalul Specializat Argeș a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, în esență, tribunalul a reținut că, la termenul de judecată din data de 23 iulie 2020, obiectul cererii a fost calificat ca "pretenții delictuale", reprezentând de fapt o acțiune întemeiată pe dispozițiile C. civ. (izvorul pretențiilor deduse judecății îl reprezintă răspunderea delictuală).

A arătat că, prin art. 230 lit. l) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, s-a abrogat Codul comercial, act normativ care consacra faptele de comerț, criteriu în raport de care se realiza departajarea de competență între instanța comercială și cea civilă.

Tribunalul a apreciat că eliminarea acestui criteriu de departajare, prin abrogarea Codului comercial, se transpune, din punct de vedere al normelor de competență, în lipsa din actualul C. proc. civ. a unei dispoziții similare celei a art. 2 pct. 1 lit. a) din codul anterior, ce stabilea o competență materială diferită în cazul proceselor și cererilor "în materie comercială", în regulile generale de stabilire a competenței.

În consecință, a constatat că, începând cu data intrării în vigoarea a noului C. civ., la 1 octombrie 2011, competența de soluționare a cauzelor al căror obiect este evaluabil în bani, se raportează exclusiv la criteriul valoric, care este prevăzut cu caracter unitar indiferent de caracterul ori de calitatea persoanelor între care se poartă litigiul.

Totodată, a reținut că, în lipsa stabilirii competenței tribunalului specializat în mod corespunzător, prin lege, în materia răspunderii civile contractuale/delictuale în litigiile în care este implicat un profesionist, interpretarea în sens contrar, calificând litigiile nu după obiectul sau natura pricinii ci după calitatea de profesionist a unei dintre părți, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 C. proc. civ. și dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României.

A arătat că, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, iar prezenta cerere nu se încadrează în niciuna dintre cele patru categorii de litigii exemplificate enunțate de aceste dispoziții legale, obiectul cererii de chemare în judecată (pretenții izvorâte din răspunderea civilă contractuală/delictuală) neputând fi circumscris domeniului de activitate al instanței specializate; ca atare, competența aparține judecătoriei/tribunalului pentru soluționarea litigiilor având acest obiect, indiferent de calitatea părților.

În același sens, a menționat decizia în interesul legii nr. 18 din data de 17 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6 aprilie 2017.

Prin urmare, reținând și dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) noul C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 123 din același cod, a apreciat că, în speță, raportat la capătul principal al cererii de chemare în judecată îndreptate împotriva unui singur pârât (B. S.R.L.), competența de soluționare aparține Judecătoriei Sectorului 3 București.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 11786 din data de 2 decembrie 2020, a respins excepția tardivității invocării excepției necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, ca neîntemeiată, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța soluția de declinare a cauzei, în esență, Judecătoria Sectorului 3 București a avut în vedere faptul că, în cauză, competența teritorială a acestei instanțe nu este justificată nici de prevederile art. 107 C. proc. civ. și nici de existența unui caz de competență teritorială alternativă, potrivit art. 113 C. proc. civ.

Ca atare, a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze litigiul, prin raportare la sediul pârâtei.

2.3. Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 2907 din data de 5 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Astfel, a reținut că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București există dosarul nr. x/2019 între aceleași părți, prin care se solicită, în esență, obligarea pârâtei la efectuarea reparațiilor care se impun, dosar care, prin încheierea din 21 octombrie 2019 a fost suspendat, instanța reținând următoarele: Având în vedere că cererea de chemare în judecată este formată din trei capete de cerere, fiecare având ca obiect creanțe în sens larg asupra pârâtei și bunurilor sale, respectiv obligații de a face evaluabile în bani și pretenții, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale", având în vedere că împotriva terțului poprit a fost deschisă procedura insolvenței, potrivit extrasului O.N.R.C. depus la dosar .

A constatat că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la data de 15 noiembrie 2019, ulterior pronunțării încheierii de suspendare din dosarul x/2019 (21 octombrie 2019), fapt ce poate susține ideea că reclamantul, observând soluția de suspendare a cererii sale formulată pe procedura de drept comun, a avut intenția de a se adresa unei instanțe competente în materia insolvenței, respectiv instanța care gestionează procedura - Tribunalul Specializat Argeș.

Prin urmare, a apreciat că se impune analiza cererii astfel cum a fost formulată de către reclamant, potrivit voinței sale de a sesiza instanța specializată, învestită cu procedura specializată din materia insolvenței, aspect menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, unde se fac trimiteri exprese către Legea nr. 85/2006.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Înalta Curte constată că, în speță, prezentul conflict negativ vizează competența materială de soluționare a pricinii, Tribunalul Specializat Argeș apreciind că obiectul litigiului ce circumscrie materiei răspunderii civile delictuale, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că pricina este una de competența instanței specializate în materia insolvenței.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin demersul judiciar inițiat, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. - societate în insolvență, a învestit Tribunalul Specializat Argeș cu soluționarea unei contestații împotriva refuzului lichidatorului judiciar C.. de a-și îndeplini obligațiile legale, invocând, printre altele, și dispozițiile art. 25 din Legea nr. 85/2006 privind obligațiile lichidatorului.

Totodată, reține că, prin hotărâre intermediară nr. 1162 din data de 19 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Specializat Argeș, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. D) din Legea nr. 85/2006, a decis intrarea debitoarei B. S.R.L., în faliment, prin procedura generală și a desemnat lichidator provizoriu pe practicianul C..

În susținerea cererii sale, contestatorul a arătat că, deși a trimis somație către lichidatorul judiciar, învestit cu atribuții exprese privind administrarea în bună ordine a averii debitoarei, acesta a ignorat solicitările sale.

Ca atare, având în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a invocat neîndeplinirea de către lichidatorul judiciar al societății aflate în insolvență a unor atribuții legale stabilite prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (art. 25 - Principalele atribuții ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi), Înalta Curte constată că litigiul este de competența tribunalului specializat a soluționa cererile în materie de insolvență (procedura insolvenței debitoarei aflându-se pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, sub nr. x/2011), neputând fi circumscris cauzelor din materia răspunderii civile delictuale.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2021.