ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 957/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.R.L. și D., solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 926.421,54 RON, echivalentul a 194.700 euro, către reclamantă reprezentând lipsa de folosință pentru perioada 01.05.2016 - 01.05.2019 pentru imobilul situat în București, str. x (str. x), sector 1 și la plata dobânzii legale penalizatoare pentru perioada 01.05.2016-01.05.2019, calculată la rata de referință a BNR plus 4 puncte procentuale, conform art. 1 alin. (3)și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 la această sumă, până la achitarea integrală a sumei datorate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 555 și art. 1357 din C. civ., precum și dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 3694 din 11 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.,prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B.,în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.R.L.și D.,ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.,prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței apelate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

La data de 13 octombrie 2020 apelanta-reclamantă a depus la dosar o cerere de suspendare a judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2007, aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a suspendat judecarea cauzei privind pe apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. și pe intimatele-pârâte S.C. C. S.R.L. și D., în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Dâmbovița.

În cuprinsul acestei încheieri, instanța de apel a reținut că soluționarea cauzei cu care a fost învestită este condiționată de soluția ce va fi pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dâmbovița, întrucât dosarul anterior menționat are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de comodat încheiat la data de 1 august 2016 între S.C. A. S.R.L. prin administratorul special E. și S.C. C. S.R.L., precum și a eventualelor acte subsecvente la acesta (contracte de închiriere a spațiilor) necunoscute de lichidatorul judiciar la data formulării cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel București a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât existența valabilă în circuitul juridic civil a contractului de comodat încheiat la data de 1 august 2016 între S.C. A. S.R.L. prin administratorul special E. și S.C. C. S.R.L. este esențială pentru dosarul nr. x/2019 având ca obiect obligarea intimatei la plata unor despăgubiri derivate din folosirea spațiului dat în folosința gratuită a intimatei S.C. C. S.R.L.

Împotriva încheierii din 14 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs, arătând că instanța de apel a dispus măsura suspendării judecății apelului, întrucât a apreciat, în mod greșit, că soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză depinde de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul altei judecăți.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a susținut faptul că aprecierea instanței de apel este greșită, întrucât cele două litigii se poartă în materii diferite și se judecă pe silogisme juridice diferite, ceea ce nu justifică soluția de suspendare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 486 raportat la art. 413 din C. proc. civ.

La data de 2 februarie 2021, conform plicului atașat, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, anexând certificatul de grefă eliberat de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2007.

Analizând încheierea atacată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 5 iulie 2019, nefiind supus procedurii filtrului.

Chestiunea de drept supusă analizei vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca urmare a suspendării judecății apelului la termenul de judecată din 14 octombrie 2020.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Acest caz de suspendare are în vedere existența unui alt dosar, aflat pe rolul instanțelor de judecată, a cărui soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluția din procesul pendinte aflându-se în strânsă legătură.

Cu alte cuvinte, acest caz de suspendare facultativă legală a judecății poate interveni atunci când soluționarea cauzei supuse suspendării depinde de soluționarea alteia în care se tranșează un drept, ce influențează soluția în cauza supusă suspendării, putând fi invocat cu autoritate de lucru judecat.

Dispozițiile legale anterior evocate, care reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferă judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.

În speță, instanța supremă constată că autoarea căii de atac nu a expus critici de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci doar s-a limitat la a susține că nu este justificată măsura suspendării judecății apelului, întrucât cele două litigii se poartă în materii diferite și se judecă pe silogisme juridice diferite.

Înalta Curte reține că suspendarea judecății apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., prin încheierea din 14 octombrie 2020, a fost determinată de existența dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Evaluând oportunitatea întreruperii cursului judecății, instanța de apel a avut în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei și legătura dintre cele două procese, în condițiile în care dosarul nr. x/2007, aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de comodat încheiat la data de 1 august 2016 între S.C. A. S.R.L. prin administratorul special E. și S.C. C. S.R.L. și a eventualelor acte subsecvente la acesta (contracte de închiriere a spațiilor), necunoscute de lichidatorul judiciar la data formulării cererii de chemare în judecată, iar în dosarul nr. x/2019 se urmărește obligarea pârâtelor S.C. C. S.R.L. și D. la plata unor despăgubiri derivate din folosirea spațiului dat în folosința gratuită a pârâtei S.C. C. S.R.L.

Prin urmare, în condițiile în care efectul suspendării este unul general și nu se pot reține criticile recurentei-pârâte vizând aprecierea eronată a instanței de apel asupra necesității și oportunității măsurii sistării temporare a judecății din perspectiva art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,13 aprilie 2021.