ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2126/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 17.03.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. prin sucursala București în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 637.612,25 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor angajate de pârâtă prin contractul de asociere nr. x din 14 martie 2013, pe care însă pârâta a refuzat să le execute; sumei de 8.206,12 RON reprezentând contravaloarea energiei electrice utilizate de pârâtă în perioada 20 august 2015 - 30 noiembrie 2015 la Stația de Epurare Ape Uzate Vorona, achitată de reclamantă; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus cerere reconvențională prin care a solicitat anularea parțială a procesului-verbal nr. x/11.06.2014, respectiv punct 3 și anularea parțială a anexei de lucrări la contractul de asociere nr. x/14.03.2013 pentru lucrări în valoare de 3.765.711,53 RON, obligarea A. S.A la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 838/2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016 s-a respins cererea principală formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată, s-a admis cererea reconvențională. S-a anulat parțial punctul 3 din procesul-verbal nr. x/11.06.2014, respectiv s-a anulat parțial anexa de Lucrări la Contractul de asociere nr. x/14.03.2013 și a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.373 RON.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel, apel admis prin decizia civilă nr. 1608/19.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 și trimisă cauza la rejudecare.

Pe rolul Tribunalului București cauza a fost înregistrată în data de 22.02.2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea din data de 05.04.2019, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a fost disjunsă și format dosar separat.

Obiectul analizei instanței în prezenta cauză îl reprezintă doar cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.A..

B.Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1048 din 19 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată (cererea reconvențională) formulată de reclamanta B. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C. în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca nefondată; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 14.081,88 RON reprezentând cheltuieli de judecată (1/2 din onorariu de avocat).

C.Calea de atac împotriva hotărâri primei instanțe.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București a declarat apel S.C. B. S.R.L. prin administrator special D. și prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., solicitând instanței anularea sentinței atacate, să rețină cauza spre rejudecare și pe fond să admită cererea reconvențională, cu obligarea A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

SC A. S.A. a formulat apel împotriva încheierii din 5 aprilie 2019 și împotriva sentinței civile nr. 1048 din 19 aprilie 2019, solicitând instanței de control judiciar să anuleze soluția instanței de fond reținută în încheiere cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată formulată de A. din cerere în realizare în cerere în constatare ca neîntemeiată; să dispună admiterea cererii precizatoare formulate de A. prin care a solicitat înlocuirea cererii în realizare a dreptului cu o cerere în constatare, în conformitate cu prevederile art. 204 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. să modifice în parte sentința apelată; să oblige B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 554A din 18 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția inadmisibilității apelului formulat de apelanta A. S.A. împotriva încheierii din 5 aprilie 2019 și a respins apelul ca inadmisibil; a respins ca nefondate apelurile formulate de apelantele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L. prin administrator special D. și prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C..

E. Considerentele instanței de apel.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 466 C. proc. civ.:

"hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel …. (4) împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel".

Încheierile premergătoare pronunțate în dosarul nr. x/2019 din care privesc cererea principală formulată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâtei B. S.R.L., inclusiv încheierea prin care s-a respins cererea precizatoare, întrucât privesc modul de soluționare a cererii principale, vor putea fi atacate, doar odată cu fondul, în cadrul dosarului nou format nr. x/2019, care are ca obiect respectiva cerere.

Este nerelevant faptul că în dosarul disjuns este blocat orice demers privind recuperarea creanței, prin suspendarea cauzei întrucât aceeași ar fi fost situația dacă respingerea cererii modificatoare și apoi suspendarea s-ar fi dispus în același dosar.

Apelul formulat de apelanta A. S.A. vizează două aspecte; considerentele sentinței apelate în ce privește respingerea cererii reconvenționale și cheltuielile acordate numai în parte către A. S.A. de instanța de fond.

În motivarea sentinței atacate instanța a făcut referire la hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2016, reținând efectul pozitiv al hotărârii judecătorești pronunțate în această cauză.

În dosarul nr. x/2016, având ca obiect pretenții formulate de reclamanta B. S.R.L împotriva pârâtei A. S.A., instanța a respins cererea ca rămasă fără obiect.

Apelanta A. S.A. nu a indicat, în cadrul apelului formulat împotriva considerentelor sentinței nr. 1084 din 19 aprilie 2019, care este relevanța hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2016 în ce privește hotărârea pronunțată în prezentul dosar și care sunt aspectele c se impun cu putere de lucru judecat, cuprinse în această hotărâre.

În ce privește apelul formulat împotriva soluției privind cheltuielile de judecată, Curtea a reținut că instanța de fond a acordat în mod corect, suma de 14.081,88 RON reprezentând 1/2 din onorariul de avocat, având în vedere că pârâta a avut dublă calitate în acest dosar, iar onorariul acordat nu a fost defalcat, astfel că se prezumă că a fost achitat în egală măsură pentru susținerea cererii principale formulate de A. S.A. (cerere disjunsă) cât și pentru formularea apărărilor împotriva cererii reconvenționale.

În ceea ce privește apelul formulat de apelanta B. S.R.L s-au reținut următoarele:

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 deoarece actele juridice încheiate între părți, inclusiv procesul-verbal nr. x din 11 iunie 2018 și anexa de lucrări la contractul de asociere nr. x din 12 martie 2013 nu modifică drepturile și obligațiile părților în raport cu autoritatea contractantă ci produc efecte doar între părțile contractului de asociere, potrivit principiului relativității efectelor contractului.

S-a reținut că în mod corect judecătorul fondului a constatat că argumentele invocate de B. S.R.L în susținerea cererii sale reconvenționale au fost analizate de instanță în litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2016, privind o dezlegare de drept în ce privește valabilitatea anexei de lucrări la contractul de asociere și a procesului-verbal.

În speță nu s-a pus problema modificării obligațiilor membrilor asocierii față de autoritatea contractantă, obligații asumate prin contractul de achiziție publică supus prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

În cauză s-a pus problema modificării drepturilor și obligațiilor membrilor asocierii, opozabile numai acestora, astfel că, în mod corect instanța a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 204

1

din O.U.G. nr. 34/2006.

Față de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., constatând gradul ridicat de dificultate al cauzei și reținând că onorariul de avocat nu este disproporționat în raport cu valoarea obiectului cererii, Curtea a apreciat în privința cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu de avocat, că acestea au fost real efectuate și au un cuantum rezonabil.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L. prin administrator special D. și administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin pct. 3 din Procesul-verbal nr. x/11.06.2014 și Anexa de lucrări din data de 23.06.2014 la Contractul de asociere nr. x/14.03.2013 au fost modificate obligațiile asumate în cadrul Contractului de achiziție publică nr. x, respectiv au fost modificate obligațiile asumate de fiecare asociat pentru execuția obiectivului supus licitației: A. 70 % și B. 30%.

Cesionarea obligațiilor între membrii asocierii, așa cum acestea au fost stipulate și asumate inițial, cade sub incidența prevederilor art. 204

1

din O.U.G. nr. 34/2006. În fapt, cesiunea cotelor de participare presupune cesiunea obligațiilor inițiale care este interzisă de lege.

Contractul de achiziție publică prevede că fiecare parte poate cesiona numai creanțele născute din acest contract, obligațiile născute rămânând în sarcina părților contractante, astfel cum au fost stipulate și asumate inițial.

Procesul-verbal nr. x/11.06.2014 și împărțirea lucrărilor potrivit Anexei la Contractul de asociere nr. x/14.03.2013 sunt lovite de nulitate parțială, deoarece atribuirea către recurentă de lucrări peste procentul de 30 % contravine normei imperative prevăzute de art. 204

1

din O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit art. 1179 pct. 4 C. civ., cauză licită este o condiție esențială pentru validitatea unei convenții. Un caz particular de cauză ilicită este frauda la lege, când anumite dispoziții legale sunt folosite nu în scopul pentru care au fost edictate, ci pentru a eluda alte dispoziții legale imperative, art. 1237 C. civ. stipulând expres această situație.

În mod nelegal s-a reținut incidența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat prin raportare la decizia nr. 409/28.02.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Se solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

G. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. "Casarea unor hotărâri se poate cere ... când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Motivul arătat presupune că instanța de fond a recurs la texte de lege aplicabile speței, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greșit.

Recurenta susține că procesul-verbal nr. x/11.06.2014 și împărțirea lucrărilor potrivit Anexei la Contractul de asociere nr. x/14.03.2013 sunt lovite de nulitate parțială, deoarece atribuirea către recurentă de lucrări peste procentul de 30% contravine normei imperative prevăzute de art. 204

1

din O.U.G. nr. 34/2006.

A. S.A. și B. S.R.L. au participat împreună la procedura de atribuire a unui contract de achiziție publică inițiată de autoritatea contractantă E. S.A. Botoșani în vederea realizării unor lucrări de execuție privind stațiile de epurare a apelor uzate de la Flămânzi și de la Vorona.

Între părți au fost încheiate acte juridice civile, reglementate de dispozițiile generale ale C. civ., care produc efecte numai între părțile contractante.

Așa fiind, atât Acordul, cât și Contractul de Asociere și actele subsecvente acestuia, cum sunt Anexa de Lucrări și Procesul-verbal sunt acte eminamente civile, având în vedere faptul că niciuna dintre părți nu are calitate de autoritate contractantă și nu sunt întrunite condițiile care alcătuiesc regimul juridic al contractelor de achiziție publică, respectiv: modalitatea de atribuire, obiect, principii de funcționare, condiții speciale de încetare.

În cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 204

1

din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit cărora, într-un contract de achiziție publică este permisă doar cesiunea creanțelor născute din acel contract, obligațiile născute rămânând în sarcina părților contractante, astfel cum au fost stipulate și asumate inițial.

Aceasta deoarece, astfel cum s-a reținut în precedent, prezentul litigiu poartă între două societăți distincte, iar autoritatea contractantă nu are nicio calitate în acest proces, în cauză nefiind aplicabilă legislația specială a achizițiilor publice.

O.U.G. nr. 34/2006 este aplicabilă exclusiv în materia achizițiilor publice, iar contractul de achiziție publică presupune în mod imperativ ca una dintre părți să fie o autoritate publică, iar obiectul său să privească execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Procesul-verbal și Anexa de lucrări reprezintă acte juridice încheiate între membrii Asocierii, fără ingerința autorității contractante.

De altfel, în considerentele deciziei nr. 409 din 28 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a reținut următoarele:

"Cât privește faptul că prin respectivul acord concretizat în anexa de lucrări, procentele de participare ale părților s-ar fi modificat cu încălcarea prevederilor art. 9.3 din contractul inițial, respectiv fără acordul Autorității Contractante, lipsa acestui acord ar fi putut fi invocată de Autoritatea Contractantă în măsura în care îi prejudicia interesele, însă nu chiar de una dintre părțile care au acceptat expres anexa de lucrări, în contra celeilalte părți contractante (deci, practic, cu invocarea propriei turpitudini).

Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.:

"Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Condiția impusă de text este aceea ca lucrul judecat să aibă legătură cu litigiul respectiv, ceea ce înseamnă că scopul acestei prevederi este similar cu scopul invocării puterii de lucru judecat, respectiv acela de a evita contrazicerea între hotărârile judecătorești.

Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu pune obstacol celei de-a doua judecăți, ci doar ușurează sarcina probațiunii, întrucât ceea ce s-a tranșat anterior de către o instanță nu mai poate fi contrazis, ce se va impune în noul proces dintre părți.

Așadar, în mod corect s-a reținut de către instanța de apel incidența autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește nulitatea pentru cauză ilicită a procesului-verbal și a anexei, odată ce s-a reținut faptul că în cauză nu s-au încălcat dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 34/2006, iar recurenta nu a invocat încălcarea altor dispoziții legale, această critică de nelegalitate apare ca nefondată.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C B. S.R.L. prin administrator special D. și administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C. împotriva deciziei civile nr. 554 A din 18 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 octombrie 2021.