ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2046/2023

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Analizând actele dosarului, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1186/07.10.2021, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect acțiune în pretenții.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, care, prin decizia nr. 17/01.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost constatat perimat.

Reclamantul a declarat recurs și împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei și reținerea cauzei spre rejudecare. În susținere, făcând trimitere la situația de fapt și parcursul procesual al disputei dintre părțile litigante, autorul căii de atac a arătat, în esență, că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri.

La 30.12.2022, 22.05.2023, 31.07.2023 și 06.10.2023, recurentul a depus note scrise, la care a anexat un set de înscrisuri.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 24.05.2023 judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind reluată la termenul de astăzi, ca urmare a încuviințării cererii recurentului de repunere pe rol a cauzei.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu astăzi, în ședință publică, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează controlul conformității hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, în limitele motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, cazurile de casare pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să fie raportată la conținutul hotărârii atacate și să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

În ceea ce privește motivarea recursului, se cuvine notat că acest demers implică, pe de o parte, indicarea uneia dintre ipotezele prevăzute limitativ de textul menționat, iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete de nelegalitate la adresa hotărârii recurate, cu arătarea modalității efective în care instanța a încălcat dispozițiile legale incidente.

În speță, prin decizia recurată, instanța de prim control judiciar a constatat perimat recursul declarat de autorul căii de atac împotriva sentinței primei instanțe, justificat de faptul că, de la data suspendării judecății recursului au trecut mai mult de 6 luni, fără ca părțile să fi întocmit vreun act de procedură în acest interval de timp.

Recursul de față a fost exercitat în temeiul dispozițiilor art. 421 C. proc. civ. Potrivit statuărilor Curții Constituționale din decizia nr. 133/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 399/22.05.2019, "instanța sesizată cu soluționarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea analizează dacă această măsură a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la perimarea cererii și nu fondul cererii a cărei perimare se constată, perimarea fiind un incident procedural intervenit în cursul unui proces".

Prin memoriul de recurs, recurentul, fără a susține incidența vreunui caz de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocă nelegalitatea deciziei recurate, afirmând în susținere temeinicia acțiunii sale, prin prisma legalității dreptului de pensie reclamat în raport cu situația de fapt expusă.

Criticile recurentului nu se circumscriu însă ipotezelor de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate de instanța de recurs, întrucât, așa cum rezultă din cele expuse mai sus, argumentele sale nu vizează decizia curții de apel, de perimare a judecății recursului, ci elemente atașate fondului cauzei.

Astfel, deși raționamentul instanței de recurs, expus în justificarea perimării recursului, a avut în vedere condițiile prevăzute de normele procesuale pentru intervenirea ei - lăsarea dosarului în nelucrare mai mult de 6 luni, fără ca părțile să întreprindă vreun act de procedură -, susținerile recurentului privesc, în esență, fondul pretențiilor deduse judecății.

În acest context, de vreme ce elementele care stau la baza demersului judiciar al recurentului nu au corespondent în conținutul motivării deciziei pronunțate, susținerile acestuia nu pot fi subsumate niciunui motiv de nelegalitate, atât timp cât ele nu sunt îndreptate împotriva considerentelor care au stat la baza motivării soluției pronunțate, fiind străine de obiectul și natura căii extraordinare de atac exercitate, care, în raport cu art. 421 alin. (2) C. proc. civ., nu poate viza decât hotărârea prin care s-a constatat perimarea.

Sub pretextul pronunțării unei hotătâri nelegale, recurentul urmărește în realitate o judecată a cauzei sale pe fond, nepermisă în această etapă procesuală, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așa fiind, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cum sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedurii recursului, ipoteză incidentă și în cauză, pentru rațiunile înfățișate mai sus, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) va anula prezenta cale extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 17/01.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2023.