ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1941/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza a II-a C. proc. civ.., " ... În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 193/2021 din 30 martie 2021, pronunțată în dosar nr. x/2020, a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1146/19.11.2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care a păstrat-o.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, contestatorul B..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 31.05.2021, sub nr. x/2020.

III. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția din 21 iulie 2021, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 30 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, la data de 18 iunie 2020.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. "De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

În aplicarea acestui text de lege, instanța supremă constată că recursul de față are ca obiect Decizia nr. 193/2021 din 30 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1146/19.11.2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a păstrat-o, obiectul cauzei constituindu-l anulare decizie de pensionare, și emiterea unei alteia, cu stabilirea drepturilor de pensie.

Vizează, deci, un litigiu ce poartă în materia asigurărilor sociale.

În acest caz, devin aplicabile dispozițiile din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice care, la art. 152 stabilesc că:

"Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel".

Art. 155 alin. (1) din același act normativ prevede că:

"(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.", iar, potrivit alin. (2), "(2) Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De asemenea, art. 156 din Legea nr. 263/2010, statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, cum în litigiile de asigurări sociale, cazul în speță, calea de atac este numai a apelului, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Astfel, decizia nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii

Pentru aceste motive, în temeiul art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.. și art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 634 alin. (1) pct,4 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-contestator B. împotriva deciziei civile nr. 193/2021 din 30 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.