ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2102/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 198 din 3 august 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus anularea cererii de recuzare formulată de contestatoarea A. cu privire la doamna magistrat B.; totodată, s-a respins cererea de recuzare formulată de contestatoarea A. cu privire la doamna asistent judiciar C..

Prin încheierea nr. 202 din 4 august 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins cererea de recuzare formulată de contestatoarea A. cu privire la grefier D..

Prin sentința civilă nr. 1193/2020 din 16 septembrie 2020, Tribunalul Iași a constatat perimată contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Cuza Vodă" Iași.

Împotriva încheierii nr. 198 din 3 august 2020, a încheierii nr. 202 din 4 august 2020 și a sentinței civile nr. 1193/2020 din 16 septembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, A. a formulat recurs considerându-le ca fiind nelegale și netemeinice.

Prin încheierea pronunțată la 26 ianuarie 2021, Curtea de apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, învestită cu soluționarea recursurilor, a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ulterior, dosarul a fost repus pe rol din oficiu pentru analizarea incidenței dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., iar prin decizia nr. 20/2021 din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a constatat perimate cererile de recurs formulate de A..

Împotriva încheierii din 26 ianuarie 2021 și deciziei nr. 20/2021 din 12 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, recurenta A. a formulat câte o cerere de recurs.

La data de 18 octombrie 2021, recurenta A. a formulat recurs împotriva încheierii din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, invocând, în esență, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii de suspendare și trimiterea cauzei spre a fi judecată de o instanță de același grad

La aceeași dată, recurenta A. a formulat recurs și împotriva deciziei nr. 20/2021 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a invocat incidența motivelor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, nelegalitatea procesului-verbal cu nr. x din 18.12.2020 întocmit de către d-na grefier E., aflată în stare de incompatibilitate absolută (art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 54 C. proc. civ., art. 9 C. civ.), proces-verbal în baza căruia care s-a alcătuit completul care a judecat cauza la termenele din 26 ianuarie 2021 și 12 octombrie 2021.

In opinia recurentei, prin procesul-verbal întocmit, d-na grefier a încălcat dispozițiile art. 110 alin. (2) - alin. (8) din Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului CSM, nu a constatat incompatibilitatea absolută a judecătorilor nominalizați (F., G. și respectiv H.) și nici chiar incompatibilitatea sa.

Astfel, prin încheierea de la 21.12.2020, soluționată de către d-na judecător G., cât și de către d-na judecător H., complet aflat în stare de incompatibilitate absolută, întrucât doamnele judecător invocate au mai pronunțat și alte încheieri și hotărâri aflate la dosarul cauzei, s-a permis reintrarea în complet a d-nei judecător I., a d-nei judecător F. și a d-nei grefier E., complet care a pronunțat, fără temeinicie și legalitate, încheierea de la 26.01.2021, cât și decizia recurată nr. 20/2021 din 12.10.2021.

Recurenta înțelege să invoce excepția compunerii sau constituirii în condiții de nelegalitate a completului de la 21.12.2020, care a permis formarea, completului care a judecat cauza, pronunțând încheierile de la următoarele termene-toate completele având ca bază de pornire Procesul-verbal nr. x din 18.12.2020, întocmit în condițiile date; excepția nelegalității Procesului-verbal nr. x din 18.12.2020; excepția tardivității depunerii și soluționării cererilor de abținere formulate de către d-na judecător J., respectiv de către d-na judecător I.; excepția de necompetență materială a completului de la data de 21.12.2020, a completului de la data de 26.01.2021, respectiv a completului de la data de 12.10.2021.

Precizează că la momentul formulării cererii de recurs, hotărârea atacată nu a fost motivată și nu a fost comunicată recurentei.

Solicită instanței de recurs să constate că atât completul care a pronunțat încheierea de la 26.01.2021, cât și completul din 12.10.2021 le-a avut în componență pe d-na judecător I., pe d-na judecător K., cât și pe d-na judecător F., grefier fiind d-na E..

Doamna judecător I., d-na judecător F. și respectiv d-na grefier E. sunt în stare de incompatibilitate absolută, potrivit dispozițiilor art. 41 C. proc. civ., corelate cu art. 54 din același cod, întrucât completul astfel compus a soluționat și alte încheieri interlocutorii, precum și decizia nr. 5 din 19 mai 2020 a Curții de Apel Iași.

De asemenea, mai susține recurenta, d-na judecător F., d-na judecător G. și d-na judecător H. au fost în stare de incompatibilitate absolută când au pronunțat încheierea de la 21.12.2020 a Curții de Apel Iași, în același dosar invocat, hotărâre prin care s-au respins cererile de abținere formulate tardiv de către d-na judecător J., respectiv cererea formulată de către d-na judecător I..

Susține, totodată, că prin invocarea art. 406 C. proc. civ., cu referire la renunțarea la judecata recursurilor declarate împotriva încheierilor premergătoare, au fost încălcate dispozițiile art. 5, art. 22, art. 406 alin. (2) C. proc. civ.

In acest context, recurenta menționează că în ședință publică nu a comunicat nici verbal și nici nu a depus vreo cerere scrisă, nici personal, nici prin mandatar cu procură specială, în legătură cu renunțarea la declararea cu recurs împotriva încheierilor premergătoare.

Astfel, prin invocarea art. 406 C. proc. civ., d-na judecător I. a încălcat dispozițiilor C. proc. civ., C. civ., Codului muncii, jurisprudența Curții de Apel Iași, jurisprudența ICCJ, art. 6 CEDO și jurisprudența sa.

In ceea ce privește soluția de constatare a perimării dată prin decizia atacată, precizează că prin citația emisă la 01.10.2021, instanța i-a solicitat să formuleze un punct de vedere cu privire la perimare, fără a preciza obiectul perimării; punctul de vedere fiind comunicat în două exemplare la 12.10.2021.

În opinia recurentei, instanța a pus în discuția părților perimarea recursurilor, invocată în condiții de nelegalitate.

Aceasta întrucât recurenta a aflat pentru prima oară despre suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în ședința publică de la termenul din 12.10.2021, cu toate că la termenul din 26.01.2021, aceasta a fost prezentă; instanța nu i-a comunicat hotărârea de suspendare a cauzei din 26.01.2021 decât la solicitarea recurentei, iar perimarea a fost pusă în discuția părților în absența pârâtului Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Cuza Vodă, cu încălcarea principiului contradictorialității, a principiului disponibilității, a principiului publicității, a principiului dreptului la apărare, art. 6 CEDO și jurisprudența sa.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 4 mai 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; niciuna dintre părți nu a înțeles să-și exercite acest drept.

Prin încheierea din 22 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursurile declarate de recurenta A. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2021 și deciziei nr. 20/2021 din 12 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale; a stabilit termen pentru soluționarea recursurilor la data de 19 octombrie 2022, cu mențiunea că se va pune în discuție inadmisibilitatea recursului declarat împotriva încheierii din 26 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, se constată că obiectul acestui recurs este reprezentat de o încheiere pronunțată de Curtea de Apel Iași prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte subliniază că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Din analiza textului de lege anterior redat, rezultă faptul că legiuitorul a creat părților posibilitatea de a învesti instanța de control judiciar cu verificarea legalității măsurii de suspendare a judecății dispuse printr-o încheiere interlocutorie, înainte de soluționarea cauzei.

În speță, însă, se constată că recursul cu privire la încheierea de suspendare din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost formulat la data de 18 octombrie 2021, iar pricina a fost soluționată la termenul din 12 octombrie 2021 prin decizia nr. 20/2021.

Așa fiind, în raport cu textul de lege evocat, în condițiile în care împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea se poate declara separat recurs, iar acesta poate fi exercitat doar pe timpul suspendării, este evident că prezenta cale extraordinară de atac, formulată după momentul defipt de lege, este inadmisibilă.

Este de necontestat că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 20/2021 din 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Recurenta și-a întemeiat acest recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casata când: instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale (pct. 1); prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5); aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii (pct. 6); respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8).

Criticile recurentei prin care se invocă nelegalitatea procesului-verbal nr. x din 18.12.2020, în baza căruia care s-a alcătuit completul care a judecat cauza la termenele din 26 ianuarie 2021 și 12 octombrie 2021, întocmit de către d-na grefier E. cu încălcarea art. 110 alin. (2) - alin. (8) din Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului CSM, întrucât nu a constatat incompatibilitatea absolută a judecătorilor "nominalizați" (F., G. și respectiv H.) și nici chiar incompatibilitatea sa, nu sunt fondate.

Astfel, potrivit art. 43 C. proc. civ., "(1) Înainte de primul termen de judecată grefierul de ședință va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 și, când este cazul, va întocmi un referat corespunzător. (2) Judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să se abțină de la judecarea pricinii. (3) Declarația de abținere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existența cazului de incompatibilitate sau verbal în ședință, fiind consemnată în încheiere".

Totodată, potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., "Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține".

Conform art. 51 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar (...).", iar, conform alin. (5) "Abținerea sau recuzarea se soluționează printr-o încheiere care se pronunță în ședință publică".

Așadar, incompatibilitatea absolută a judecătorului se poate constata potrivit unor reguli clar determinate, iar susținerea recurentei evidențiată anterior reprezintă numai o modalitate proprie de interpretare a dispozițiilor legale, care nu coincide cu sensul textelor normative arătate.

Criticile recurentei prin care se invocă incompatibilitatea absolută a unora dintre membrii completului de judecată (d-na judecător I., d-na judecător F., respectiv d-na grefier E.) care au pronunțat decizia recurată, întrucât completul astfel compus a soluționat și alte încheieri interlocutorii, precum și decizia nr. 5 din 19 mai 2020 a Curții de Apel Iași, nu sunt fondate.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 41 C. proc. civ. "(1) Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs. (2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeași cauză". Totodată, art. 54 din același cod prevede că "Dispozițiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și procurorilor, magistraților-asistenți, asistenților judiciari și grefierilor".

Totodată, în conformitate cu art. 53 alin. (2) C. proc. civ., "încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac".

Astfel, în ceea ce o privește pe doamna judecător I., Înalta Curte constată că, întrucât cererea de abținere formulată de aceasta a fost respinsă prin încheierea din 21.12.2020, care, potrivit art. 53 alin. (2) C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, critica recurentei nu poate fi primită.

Din același motiv nu poate fi primită nici critica recurentei privind incompatibilitatea absolută a judecătorilor care au soluționat declarația de abținere, respectiv excepția compunerii sau constituirii în condiții de nelegalitate a completului din 21.12.2020.

În privința doamnei judecător F. și doamnei grefier E., Înalta Curte constată că, recurenta nu a arătat, în concret, care sunt acele încheieri interlocutorii pronunțate de acestea, iar, referitor la decizia nr. 5 din 19 mai 2020 a Curții de Apel Iași, se reține că hotărârea respectivă a avut ca obiect recursul declarat de A. împotriva încheierii din 6.05.2019, prin care Tribunalul Iași a dispus suspendarea judecării cauzei, un obiect diferit față de cel prin care s-a soluționat decizia recurată în speța pendinte.

Așa fiind, având în vedere că motivele pentru care un judecător, respectiv grefier poate fi declarat incompatibil în soluționarea unei cauze sunt strict reglementate de lege, Înalta Curte constată că incompatibilitatea invocată de recurentă cu privire la unii dintre membrii completului de judecată, care au pronunțat decizia de perimare, nu poate fi reținută, întrucât ipotezele textelor de lege indicate nu se regăsesc în cauză, instanța fiind, astfel, alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Prin urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este fondat.

Înalta Curte constată că recurenta a expus o serie de argumente legate de modul de soluționare a dosarului care nu au aptitudinea de a contura nelegalitatea dispoziției de constatare a perimării, pe care curtea de apel a adoptat-o.

Astfel, analiza memoriului de recurs relevă că argumentele expuse în motivarea căii extraordinare de atac formulate reprezintă, în cea mai mare parte, o reiterare a incidentelor procedurale cu privire la completul de judecată de la curtea de apel, din perspectiva recuzării și incompatibilității, fiind reiterate aceleași afirmații făcute în fața instanței anterioare, deși, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recurenta-reclamantă era obligată să își configureze criticile de nelegalitate față de dispoziția de constatare a perimării recursului dispusă prin decizia atacată.

În opinia recurentei, instanța a pus în discuția părților perimarea în condiții de nelegalitate. Aceasta întrucât, susține recurenta: a aflat pentru prima oară despre suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în ședința publică de la termenul din 12.10.2021, cu toate că la termenul din 26.01.2021, aceasta a fost prezentă; instanța nu i-a comunicat hotărârea de suspendare a cauzei din 26.01.2021 decât la solicitarea sa, iar perimarea a fost pusă în discuția părților în absența pârâtului Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Cuza Vodă, cu încălcarea principiului contradictorialității, a principiului disponibilității, a principiului publicității, a principiului dreptului la apărare, art. 6 CEDO și jurisprudența sa.

Susținerile recurentei prin care se arată că a fost prezentă la termenul din 26.01.2021, când cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, și că instanța nu i-a comunicat hotărârea de suspendare decât la solicitarea sa, nu pot fi analizate având în vedere că recursul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins, ca inadmisibil, potrivit celor reținute în precedent.

În ceea ce privește critica recurentei în sensul că perimarea a fost pusă în discuția părților în absența intimatului-pârât, Înalta Curte constată că acesta a fost citat, în mod legal, de instanță pentru termenul din 12.10.2021, iar opțiunea părții de a nu se prezenta la termenul de judecată stabilit este în acord cu principiile fundamentale ale procesului civil, a căror încălcare se invocă de către recurentă.

Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în speță.

Înalta Curte constată că, deși au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., situațiile reglementate de aceste texte legale nu se regăsesc în criticile aduse deciziei atacate, dispozițiile legale la care recurenta a făcut referire fiind invocate în mod formal.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție impune părților concluzia că soluția curții de apel este legală și temeinică, sens în care, în baza art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 20/2021 din 12 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 20/2021 din 12 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2022.