ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2021

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Asupra recursurilor de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 mai 2019 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2019, astfel cum a fost completată la 3 iunie 2019, contestatorul A. i-a chemat în judecată pe intimații Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze hotărârea nr. 19376 din 6 mai 2019, emisă de Comisia de Contestații a Ministerului Afacerilor Interne, să dispună revizuirea drepturilor de pensie, astfel cum au fost stabilite prin ultima decizie de pensie, respectiv decizia nr. x din 18 martie 2019 și să dispună eliminarea oricărei forme de discriminare în raport cu ceilalți militari și polițiști care s-au pensionat până în luna septembrie 2017 în baza Legii nr. 223/2015 și cărora li s-au acordat toate drepturile legale cu privire la pensie, precum și să dispună acordarea sporului cuvenit de 15% la cuantumul pensiei, pentru conferirea semnului onorific, în baza Legii nr. 80/1995, Legii nr. 574/2004 și Legii nr. 149/2018.

Prin încheierea din 23 octombrie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 124/2020 din 5 februarie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații. A respins contestația, astfel cum a fost completată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Împotriva sentinței civile nr. 124/2020 din 5 februarie 2020 a Tribunalului Iași, secția I civilă și deciziei civile nr. 304/2020 din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, A. a declarat recurs, solicitând casarea lor, cu consecința admiterii acțiunii.

În motivare, a prezentat situația de fapt, a evocat dispozițiile Legii nr. 223/2015 și pe cele ale Legii nr. 573/2004, conform cărora, în opinia recurentului, se impunea a-i fi calculată pensia la momentul trecerii în rezervă și a susținut că în mod nelegal și abuziv a eliminat Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne sporul pentru "Semnul Onorific", ca urmare a interpretării greșite a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 59/2017.

În acest context, a arătat autorul căii de atac că art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificat prin O.U.G. nr. 59/2017, statuează cu privire la pensie, nu și cu privire la suplimentele ce se adaugă ulterior la aceasta.

Mai mult decât atât, a susținut recurentul că O.U.G. nr. 59/2017 nu poate abroga tacit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 80/1995, art. 12 din Legea nr. 573/2004 și art. 12 din Legea nr. 574/2004, întrucât aceste sunt norme speciale, care, raportat la dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, nu pot fi abrogate decât expres.

În continuare, recurentul a susținut că se impune repararea prejudiciului care i-a fost produs, prin achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor și a evocat în acest context Decizia nr. 439/2015 a Curții Constituționale a României și Decizia nr. 12/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Intimații-pârâți Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au depus la dosar întâmpinări, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului.

În ședința publică de la 3 februarie 2021, Înalta Curte, în temeiul art. 132, raportat la art. 97 pct. 1 C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului îndreptat împotriva sentinței civile nr. 124/2020 din 5 februarie 2020 a Tribunalului Iași, secția I civilă.

Analizând cu precădere excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată și reține următoarele:

Excepția inadmisibilității recursui declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale este întemeiată și va fi admisă.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Iași cu o cerere în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în apel, într-o cerere vizând asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată este una definitivă, nesupusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Analizând excepția excepția propriei necompetențe materiale în soluționarea recursului îndreptat împotriva sentinței civile nr. 124/2020 din 5 februarie 2020 a Tribunalului Iași, secția I civilă, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Întrucât recursul vizează o hotărâre pronunțată de Tribunalul Iași, Înalta Curte, în temeiul art. 132, raportat la art. 97 pct. 1 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, urmează să decline competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 124/2020 din 05 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Iași

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 124/2020 din 05 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Iași.

Definitivă.

Fără nicio cale de atac, în ceea ce privește dispoziția de declinare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2021.