ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1566/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 1 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva încheierii din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă, la data de 7 septembrie 2020, a declarat recurs A. ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. dosar x/2020

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 februarie 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 01.03.2021.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunțată de instanța de apel cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluționării apelului declarat de A. împotriva unei încheieri pronunțate în soluționarea unei cauze având ca obiect pretenții.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că, dispozițiile art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ. prevăd în mod explicit exercitarea căii de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului judecării procesului.

Potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. civ. "O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac".

În speță, se constată că, la data de 3 octombrie 2019, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Acest litigiu a fost soluționat prin decizia nr. 1385 din 15 iulie 2020, prin care Înalta Curte a anulat recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 1 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Împotriva aceleiași încheieri de ședință, din 1 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, A. a mai formulat un recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Se reține că, în aplicarea textului de lege mai sus citat, calea de atac se epuizează prin exercitarea ei de către parte.

Coroborând prevederile legale mai sus citate cu art. 414 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, se poate exercita calea de atac a recursului, o singură dată.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 1 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 1 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără nicio cale de atac

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2021.