ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2017/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost suspendată judecata cauzei având ca obiect apelul declarat de pârâta A. împotriva sentinței nr. 1213 din 5 iulie 2018 a Tribunalului Iași, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtă A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului, invocând nelegala sa citare pentru termenul din 23 octombrie 2018.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 6 decembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Prin încheierea din 3 aprilie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul declarat de recurenta-parată A. și a constatat suspendarea de plin drept în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

La termenul din 24 iulie 2020, având în vedere încetarea împrejurării care a condus la suspendarea de plin drept a judecății, Înalta Curte a dispus repunerea pe rol a cauzei. Față de împrejurarea că dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Iași, secția I civilă a fost soluționat prin decizia nr. 708/209 pronunțată la 3 decembrie 2019, în sensul constatării perimării cererii de apel, hotărâre care nu a fost atacată cu recurs, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în soluționarea recursului și a amânat judecarea cauzei pentru a da posibilitatea părților să își exprime punctul de vedere asupra excepției invocate.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata recursului a fost suspendată având în vedere că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

La 12 mai 2021, recurenta-pârâtă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și a solicitat judecata recursului și în lipsă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes, a reținut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speță, prin încheierea recurată s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de pârâta A. împotriva sentinței nr. 1213 din 5 iulie 2018 a Tribunalului Iași, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, ulterior promovării prezentului recurs, prin decizia nr. 708/209 din 3 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, cauza a fost soluționată în sensul constatării perimării cererii de apel.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât apelul a fost soluționat.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurentă a rămas lipsită de interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2021.