ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1602/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Recurenta A., în contradictoriu cu intimata B. - prin C., a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 22 din 11 martie 2021 pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, având ca obiect încuviințarea executării silite - recurs la cererea de recuzare.

Recursul a fost înregistrat la data de 20 mai 2022, pe rolul Curții de Apel Iași, secția Civilă, sub numărul x/2016*/a1.

Prin încheierea din 10 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă s-a dispus suspendarea judecății cererii de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, la data de 19 mai 2022, a declarat recurs A..

În motivare, a învederat că declară recurs împotriva încheierii nr. 6221/C.S./2016 din 10.06.2016 a Judecătoriei Iași, dosar x/2016, împotriva deciziei nr. 87 din 17.06.2021, pronunțate de către Tribunalul Iași în dosarul x/2021 și împotriva deciziei nr. 356 din 04.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021.

S-a solicitat, în esență, anularea actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. x/2016, întoarcerea executării silite, restituirea sumei de 30.000 RON, asupra căreia a fost înființată poprirea, la cererea executorului judecătoresc și despăgubiri în valoare de 33.000 RON ca urmare a tergiversării cauzei în favoarea colectorilor de creanțe.

La data de 18 iulie 2022 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de D., prin care s-a invocat exceptia inadmisibilitătii recursului, în raport de mențiunile cuprinse în cererea de recurs, în sensul că recurenta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii nr. 6221/C.S./2016 din 10.06.2016 a Judecătoriei Iași, împotriva deciziei nr. 87 din 17.06.2021, pronunțate de către Tribunalul Iași și împotriva deciziei nr. 356 din 04.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași.

De asemenea, s-a invocat excepția nulității recursului, întrucât criticile recurentei nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 iunie 2022 sub același număr de dosar.

Prin rezoluția din 8 august 2022 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 aprilie 2023, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluția din 22 mai 2023 s-a acordat termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului, la data de 21 iunie 2023, în complet de filtru.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de A., invocată din oficiu, reține următoarele considerente:

Preliminar, deși recurenta a menționat că declară recurs împotriva încheierii nr. 6221/C.S./2016 din 10.06.2016 a Judecătoriei Iași, dosar x/2016, împotriva deciziei nr. 87 din 17.06.2021, pronunțate de către Tribunalul Iași în dosarul x/2021 și împotriva deciziei nr. 356 din 04.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021, se apreciază că aceasta a înțeles să declare recurs împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, acesta fiind ultimul act de procedură întocmit în cadrul litigiului demarat de recurentă.

În același sens, se reține că, prin adresa emisă la 30 mai 2022, aflată la dosarul de recurs, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a sesizat instanța supremă cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Așa fiind, obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de curtea de apel prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului, pentru lipsa nejustificată a părților.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Mai mult, motivele de casare trebuie nu doar să fie afirmate, ci se impune dezvoltarea acestora, cu indicarea în concret a nelegalităților identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a întemeiat în drept recursul, nefiind indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege, precum și că cererea de recurs nu conține critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în ipotezele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii care formează obiectul căii de atac, ceea ce ar fi presupus evocarea de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, de suspendare a judecății cererii de recurs, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv la considerentele formulate de instanță în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcție a recursului se întemeiază pe argumente care vizează nelegalitatea și netemeinicia executării silite derulate împotriva recurentei, în calitate de debitor, precum lipsa notificării prin care i s-a solicitat rambursarea sumelor împrumutate și a dobânzilor restante, a informării cu privire la obligațiile neexecutate, lipsa declarării scadenței anticipate a creditului, prescripția dreptului de a cere executarea silită, nelegalitatea cesiunii, perimarea executării silite, recurenta exprimându-și practic nemulțumirea în raport cu soluțiile pronunțate de instanțe în dosarul având ca obiect contestație la executare.

Înalta Curte subliniază că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, recurenta având obligația de a arăta și de a dezvolta motivele de nelegalitate ale încheierii recurate.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Cu alte cuvinte, față de argumentele ce preced, se impune concluzia că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac, în cauză, recurenta neconformându-se exigențelor legii.

Având în vedere și că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, va anula recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.