ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1922/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 22.11.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Cuza Vodă" Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata diferențelor salariale provenite din lipsa sau diminuarea cuantumului lunar aferent plății titlului de doctor în științe medicale începând cu 03.07.2017 și până în prezent, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la zi; a mai solicitat să oblige pârâtul la plata sumei de 12.500 RON, cu titlu de despăgubiri morale, conform dispozițiilor art. 71 alin. (1) și (2), art. 73 alin. (1) și art. 74 alin. (1) din Legea nr. 287/2009.

Prin sentința civilă nr. 1193/16.09.2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a constatat perimată contestația reclamantei.

Împotriva încheierilor din 26.11.2018, 04.06.2018, 03.09.2018, 14.01.2019, 11.02.2019, 11.03.2019, 18.03.2019 ale Tribunalul Iași, secția I civilă și a încheierii din 10.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017 a declarat recurs reclamanta, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 2/26.01.2022, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a constatat perimat recursul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, a evocat prevederile art. 416, art. 115, art. 116, art. 118 și ale art. 139 C. proc. civ. și a arătat că la termenul din 26.01.2022 curtea de apel a rămas în pronunțare, deși recurenta solicitase amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise; procedând astfel, în opinia recurentei, instanța a încălcat regulile de procedură.

În continuare, a mai relevat că prin hotărârea recurată curtea de apel a constatat perimat recursul declarat împotriva încheierilor primei instanțe, însă nu a observat că încheierea din 10.03.2020 a fost pronunțată de către Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Evocând art. 424 C. proc. civ., a afirmat că un recurs împotriva unor încheieri premergătoare nu poate fi soluționat tot printr-o încheiere.

A mai susținut că judecătorul și grefierul de ședință erau în stare de incompatibilitate absolută, motiv pentru care au fost recuzați la termenul din 10.03.2020, având în vedere că s-au antepronunțat, în sensul că au dat denumirea de încheiere, în condițiile în care corect și legal era decizie, în raport cu art. 424 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit recurentei, încheierea din 10.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., deoarece nu se arată dacă este executorie, supusă vreunei căi de atac ori definitivă, chestiune ce se cere a fi lămurită de către instanța supremă.

Totodată, a mai arătat că judecătorii care au pronunțat decizia nr. 5/19.05.2020 sunt aceiași care au pronunțat "decizia" de la 10.03.2020, intitulată a fi încheiere cu încălcarea legii, existând astfel o incompatibilitate absolută.

Evocând dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că suspendarea termenului de perimare se menține până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cauza care a stat la baza suspendării, context în care a arătat că înțelege să invoce excepțiile de nelegalitate ale deciziei recurate, încheierii din 10.03.2020 a curții de apel, depoziției privind renunțarea atacării cu recurs a încheierilor invocate, lipsei de obiect a deciziei recurate, lipsei imparțialității justiției și a nelegalității armelor.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2), raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., asupra căreia reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că recurenta-reclamantă A. era obligată să își configureze criticile de nelegalitate față de dispoziția de constatare a perimării recursului dispusă prin decizia atacată, respectiv nr. 2/26.01.2022 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Analiza memoriului de recurs relevă că recurenta nu a expus veritabile critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate care să poată fi circumscrise motivelor de recurs invocate, deoarece toate argumentele expuse în motivarea recursului reprezintă o reiterare a incidentelor procedurale cu privire la completul de judecată de la tribunal și curtea de apel, din perspectiva recuzării și incompatibilității, fiind reiterate aceleași afirmații făcute în fața celorlalte instanțe.

Totodată, deși a făcut trimitere la art. 418 alin. (1) C. proc. civ., referitor la suspendarea cursului perimării, recurenta a expus argumente legate de modul de soluționare a dosarului care nu au aptitudinea de a contura nelegalitatea dispoziției de constatare a perimării, pe care curtea de apel a adoptat-o.

De altfel, simpla exercitare a căii de atac a recursului și indicarea unor excepții pe care înțelege să le invoce fără a aduce o minimă argumentare în susținerea lor, nu sunt suficiente pentru a analiza legalitatea hotărârii recurate, lipsa motivelor de recurs ori neîncadrarea celor prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 C. proc. civ. fiind sancționată de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea căii extraordinare de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Față de considerentele precedente, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 2/26.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2022.