ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2045/2023

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Analizând actele dosarului, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 279/14.04.2021, pronunțată de Tribunalul Arad, secția a II-a civilă, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei A., lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.A., lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantei și lipsei capacității de folosință a pârâtei B. S.A. - Sucursala Arad, invocate de către pârâta B., și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. și B. - Sucursala Arad, având ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale a celor două pârâte.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 636/A/08.11.2021 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanței de apel.

În susținere, a arătat că, față de obiectul acțiunii, instanța de apel nu a verificat toate elementele răspunderii civile delictuale, lăsând neanalizate condițiile legale privind existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și a beneficiului nerealizat. Din această perspectivă, a apreciat că instanța de prim control judiciar nu a soluționat fondul cauzei.

Totodată, a susținut că judecarea apelului s-a realizat cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 45/01.03.2017, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr. x/2015, în măsura în care din considerentele acesteia rezulta că executarea silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 42/2012 al B.E.J. C. a încetat, atât pentru vicii formale ale biletului la ordin, cât și ca urmare a achitării integrale a creanței urmărite.

De asemenea, a afirmat că expertiza contabilă efectuată în dosarul menționat mai sus releva că, la data intrării societății debitoare în insolvență, creditul nerestituit era în cuantum de 44.000 RON și că, această sumă a fost recuperată integral de intimate pe parcursul procedurii de insolvență, anterior demarării executării silite împotriva reclamantei.

În drept, criticile recurentei au fost circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

La 22.03.2022 intimata B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 25.01.2023, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 19.09.2023 intimata B. S.A. a depus note scrise, solicitând constatarea perimării recursului, fără cheltuieli de judecată.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a pus în discuție excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține cu prioritate următoarele:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și a oricărei alte cereri de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 25.01.2023, când judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la această dată părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, termenul de perimare împlinindu-se la data de 25.07.2023, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și la art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 636/A/08.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2023.