ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2043/2023

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1352/17.05.2022, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonoma de Servicii Publice R.A., având ca obiect drepturi salariale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 353/22.02.2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul, a anulat în parte sentința primei instanțe în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 6/28.01.2022 emisă de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate și a reținut cauza pentru evocarea fondului, acordând termen în acest sens la 24.05.2023.

La 24.03.2023, împotriva acestei din urmă hotărâri, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe motivele reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

În susținere, autorul căii de atac a arătat, în esență, că anulându-se în parte sentința primei instanțe, prin hotărârea suspusă revizuirii s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, în condițiile în care tribunalul nu a fost învestit cu alte cereri.

De asemenea, revizuentul a arătat că prin decizia atacată s-a anulat decizia nr. 1163/16.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost admis apelul declarat de acesta împotriva încheierii din 11.10.2018, a Tribunalului Prahova, secția I civilă și s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 796/07.03.2017 a aceleiași instanțe, apreciindu-se în mod greșit că, față de probatoriul cauzei, această hotărâre a rămas fără obiect.

A mai susținut că prin lămurirea din nou a dispozitivului sentinței ultim-indicate, instanța de apel a soluționat ceea ce nu s-a cerut.

În argumentarea incidenței celui de-al doilea motiv de revizuire, autorul căii de atac a arătat că, soluționând în această manieră apelul, instanța de prim control judiciar a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1163/16.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

În final, revizuentul a expus obiectul și parcursul procesual al cererilor ce au format obiectul dosarelor nr. x/2016, nr. y/2018, nr. z/2018, și nr. 637/105/2022.

La 18.05.2023 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 180/07.02.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, precum și dispozițiile art. 83 C. proc. civ., susținând că în recurs, persoanele fizice nu pot fi reprezentate decât de către un avocat sau alt mandatar. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Revizuentul a răspuns la întâmpinare.

La 20.06.2023 revizuentul a depus note scrise în completarea susținerilor formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cuprinsul cărora, făcând trimitere la obiectul criticilor și apărărilor din apel, a arătat, în esență, că instanța de prim control judiciar nu a fost învestită cu soluționarea vreunei cereri de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Împotriva cererii de completare, intimata a depus la 02.10.2023 întâmpinare, prin care a reluat excepția nulității, iar, pe fond, a solicitat respingerea demersului judiciar al revizuentului ca nefondat.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de revizuire a deciziei nr. 353/22.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 510 alin. (1) și ale art. 457 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte constată următoarele:

Principiul legalității căilor de atac, consacrat la nivel constituțional de art. 129 din Constituție și preluat și în C. proc. civ. la art. 457 C. proc. civ., impune părților exercitarea căilor de atac în termenele și condițiile prevăzute de lege.

Regula statuată prin dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că revizuirea este de competența instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Prin excepție, alin. (2) al aceluiași articol, care reglementează cazul cererilor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instituie competența de soluționare a acestora în favoarea instanței mai mare în grad față de cea care a pronunțat prima hotărâre, iar art. 509 alin. (3) stabilește că în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, prorogarea competenței nu va opera.

În speță, autorul căii de atac a solicitat revizuirea hotărârii sus-indicate pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., context în care, Înalta Curte, văzând dispozițiile legale anterior evocate și pe cele ale art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., constată că nu este competentă material să soluționeze respectiva cerere, așa încât va declina competența de soluționare a cererii de sesizare în favoarea Curții de Apel Ploiești, instanță care a pronunțat decizia atacată, a cărei retractare se solicită.

În continuare, reținând că, raportat la dispozițiile art. 510 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., este competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și că, aspectele privind legalitatea exercitării drepturilor procesuale de către revizuent primează oricăror altor chestiuni aduse în discuție de părți prin actele procesuale, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității acesteia, asupra căreia reține următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Decizia care formează obiect al căii de atac de față, a fost pronunțată la 22.02.2023 și este definitivă de la acel moment, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011, aplicabil în cauză față de data inițierii procesului, conform art. 27 C. proc. civ.

Așadar, termenul de o lună a început să curgă de la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită și s-a împlinit, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., la 22.03.2023.

Revizuentul a promovat calea extraordinară de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. la data de 24.03.2023, cu depășirea termenului legal.

Cum, neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., iar cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată după împlinirea termenului legal pentru promovarea căii extraordinare de atac, aceasta din urmă apare ca fiind tardiv exercitată, motiv pentru care, în temeiul art. 513 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va fi respinsă ca atare.

În concluzie, pentru toate rațiunile înfățișate mai sus, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Ploiești și va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) și ale art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curții de Apel Ploiești competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 353/22.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., declarată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac în ceea ce privește dispoziția de declinare.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce privește dispoziția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2023.