ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1996/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu UNBR și CAAR, a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr. 88 din 21 martie 2018 a CAAR.

A solicitat instanței să dispună modificarea Deciziei CAAR nr. 88 din 21.03.2018 și stabilirea pensiei de invaliditate în mărimea sumei de 1400 RON, suma ce este egală cu salariul minim pe economie din România.

A cerut, de asemenea, obligarea în solidar a UNBR și CAAR la plata a 10.000 RON ca pagubă morală pentru umilințele la care a fost supus.

Prin sentința civilă nr. 3808 din 26 mai 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAȚILOR DIN ROMÂNIA, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 6250 din 15 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins ca nefondat. Prin aceeași decizie, a fost obligat apelantul la plata către intimat a sumei de 800 de RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 6250 din 15 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a declarat recurs.

Recurentul-reclamant a susținut, în esență, că hotărârea recurată este flagrant ilegală, părtinitoare și neîntemeiată, deoarece contravine principiilor: adevărului, dreptății și solidarității ale unei societăți democratice și, de asemenea, contravine art. 1 (p. 3,5); art. 9; art. 15 (p.1) art. 21 (p.2), art. 41 (2); art. 47 (1) și art. 50 din Constituția României.

A solicitat anularea tuturor hotărârilor în această cauză, ce au fost pronunțate anterior, rejudecarea cauzei și satisfacerea tuturor cerințelor sale față de Casa de Asigurări a Avocaților din România (CAAR).

A precizat că va depune supliment la prezentul recurs, după ce va primi motivarea deciziei recurate.

Ulterior, la 11.01.2023, a depus supliment la recurs, în cuprinsul căruia a arătat, în sinteză, că instanța ignoră cele indicate de apelant privind art. 44 din Legea nr. 72/2016, privind diferența dintre pensia de invalid și pensia de vârstă și criteriile obiective de stabilire a acestora, conform textului de lege menționat și art. 2 din aceeași lege, cât și art. 47 pct. 1 din Constituția României.

Intimata-pârâtă Casa de Asigurări a Avocaților a depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea recursului față de dispozițiile art. 123 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a avocaților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 24 mai 2023, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Se constată că prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 6250 din 15 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Se reține că, potrivit art. 123 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a avocaților:

"(1) Tribunalele soluționează, în primă instanță, litigiile privind pensiile și drepturile de asigurări sociale ale avocaților; (2) împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face apel la curtea de apel competentă".

Totodată, potrivit art. 124 din Legea nr. 72/2016:

"Prevederile prezentei legi referitoare la jurisdicția sistemului de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale.

În temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Așa fiind, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6250 din 15 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constatând culpa procesuală a recurentului în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentului-reclamant A. la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAȚILOR DIN ROMÂNIA, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6250 din 15 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAȚILOR DIN ROMÂNIA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2023.