ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 3 octombrie 2023
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 martie 2008, reclamanta S.C. "A." S.R.L. Botoșani a chemat în judecată pârâta S.C. "B." S.R.L. Stăuceni, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 135.000 RON reprezentând rest de plată a contravalorii lucrărilor de construcții montaj executate în beneficiul pârâtei, în baza contractului de antrepriză nr. x/3.10.2005 și neachitate, la C. din localitatea Stăuceni, sumă compusă din factura fiscală nr. x/23.10.2006, în valoare de 47.170 RON, reprezentând instalații electrice și de climatizare și suma de 93.830 RON, alte lucrări efectuate la obiectivul mai sus menționat. S-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile C. civ. și Codului comercial, contractul de antrepriză nr. x/3.10.2005 și procesul-verbal invocat și semnat de părți.
Prin sentința nr. 1260 din 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. Botoșani, în contradictoriu cu pârâta S.C. "B." S.R.L. Stăuceni și a obligat-o pe aceasta din urmă să plătească suma de 135.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor și suma de 5.552,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, anulându-se ca netimbrate restul pretențiilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
Prin decizia nr. 46 din 10 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. "B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1260 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Instanța de apel a reținut că prin procesul-verbal din 27.02.2007 s-a stabilit că debitul în sumă de 135.000 RON, pe care pârâta îl avea față de reclamantă pentru lucrările executate la C. va fi achitat până la 1.09.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Botoșani, pentru a stabili dacă sumele achitate de pârâtă se regăsesc în lucrările efectiv realizate, dacă până la data de 22.06.2006 reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, dacă după 27.02.2007 reclamanta a executat lucrări la C., precum și dacă pretențiile solicitate în baza procesului-verbal sunt întemeiate sau nu.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că procesul-verbal din 27.02.2007 nu poate avea relevanță juridică, fiind semnat de o persoană fără drept de administrare, iar pe de altă parte, valoarea contractului de antrepriză nr. x/3.10.2010 este de 150.000, achitată în totalitate de pârâtă, care a plătit în plus încă 57.000 RON.
S-a mai învederat că, de la data de 22.06.2006, reclamanta a abandonat lucrările, acestea fiind finalizate de către pârâtă, astfel încât procesul-verbal din 27.02.2007, prin care s-a stabilit în sarcina pârâtei un debit de 135.000 RON nu este real, pentru că, până la data de 22.06.2006, obiectul contractului de antrepriză a fost integral achitat, iar după 22.06.2006 reclamanta nu a mai executat nicio lucrare.
Cauza a fost înregistrată la 30 iunie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Comercială.
Prin încheierea din 30 noiembrie 2010, Înalta Curte, constatând că a fost dispusă deschiderea procedurii generale a insolvenței față de pârâta B. S.R.L., a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtă, conform art. 36 din Legea nr. 85 din 2006 privind procedura insolvenței. Această măsură a fost menținută ulterior prin încheierile din 19 aprilie 2016 și 24 aprilie 2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, raportat la împrejurarea că dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Botoșani, secția Falimente, privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei B. S.R.L. se afla la acele date în curs de soluționare.
În temeiul art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 19 iunie 2023, s-a fixat termen la data de 3 octombrie 2023, în vederea discutării repunerii pe rol a recursului.
Înalta Curte, la termenul din 3 octombrie 2023, luând în analiză cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei, invocată de lichidatorul judiciar al recurentei-pârâte, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, urmează a o admite și a constata nulitatea recursului declarat de pârâta B. S.R.L., pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Lipsa capacității de folosință reprezintă o excepție de fond, peremptorie și absolută, ce poate fi invocată din oficiu de instanță, în orice etapă procesuală.
Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacității civile definită ca fiind acea parte a capacitații juridice a persoanei care constă în aptitudinea de a avea și de a-și exercita drepturile civile și obligațiile civile.
Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile este capacitatea procesuală de folosință, care trebuie să existe atât în privința reclamantului, cât și în privința pârâtului, ceea ce semnifică faptul că persoana respectivă trebuie să existe atât la data sesizării instanței, cât și pe parcursul procesului.
În lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei, sancțiunea actelor de procedură îndeplinite de persoana care nu legitimează această condiție este nulitatea.
Capacitatea procesuală de folosință a unei persoane juridice se dobândește la data înmatriculării în Registrul comerțului, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea societăților nr. 31 din 1990 și încetează la momentul radierii ei din registrele în care a fost înscrisă, ca urmare a parcurgerii procedurii dizolvării și lichidării prevazute în Legea societăților nr. 31 din 1990 sau a închiderii procedurii insolvenței potrivit Legii nr. 85/2006, ultima ipoteză legală fiind aplicabilă în cauză.
De asemenea, potrivit art. 251 alin. (1) din C. civ., text aplicabil în cauză în temeiul art. 18 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate, operațiunea radierii din Registrul comerțului are semnificația încetării persoanei juridice, ceea ce atrage lipsa capacității procesuale de folosință.
În cauză, din înscrisurile aflate la dosar, se constată că, prin sentința nr. 35 din 7 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței recurentei-pârâte și radierea acesteia din Registrul comerțului, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Totodată, conform mențiunilor din Oficiului Național al Registrului Comerțului, rezultă că recurenta-pârâtă B. S.R.L. a fost radiată din data de 18 februarie 2022, măsură care a devenit irevocabilă prin decizia nr. 149 din 12 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.
Recurenta-pârâtă B. S.R.L. și-a pierdut astfel capacitatea procesuală de folosință pe parcursul soluționării recursului, ca urmare a radierii sale, după închiderea procedurii insolvenței.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 137 alin. (1) și art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, va admite excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-pârâte B. S.R.L. și va constata nulitatea recursului declarat de pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. D. împotriva deciziei nr. 46 din 10 mai 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-pârâte și, în consecință:
Constată nulitatea recursului declarat de pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. D. împotriva deciziei nr. 46 din 10 mai 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2023.