ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1875/2023

HOTĂRÂRE

28.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1875/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 26.08.2022, contestatoarea S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat anularea executării silite din dosarul de executare nr. 199/ES-MPL/2022 a C. și întoarcerea executării silite.

Prin sentința civilă nr. 9890 din data de 16.12.2022 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a contestației la executare silită, în favoarea Judecătoriei Galați.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că intimata s-a adresat C. pentru punerea în executare a titlului reprezentat de sentința civilă nr. 25/2022 a Judecătoriei Galați și a deciziei civile nr. 11/2022, ambele din dosarul nr. x/2020, fiind astfel format dosarul de executare nr. 199/ES-MPL/2022 al C..

Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Galați în data de 04.08.2022, în cadrul dosarului nr. x/2022

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., "necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, determinată potrivit art. 651 C. proc. civ. și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2021 pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Aplicând aceste reguli din materia competenței instanței de executare, s-a constatat că încuviințarea executării silite nu a fost dată de Judecătoria Sectorului 5 București, ci de Judecătoria Galați.

Principiul unicității instanței de executare are drept consecință faptul că, odată stabilită competența instanței de executare, calitatea de instanță de executare a Judecătoriei Galați, care a dat încuviințarea executării silite, se menține pe tot parcursul procedurii execuționale respective.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați.

Prin sentința civilă nr. 789/15.02.2023, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tîrgu Bujor, județul Galați.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul debitorului, în cauză com. Suhurlui, județul Galați.

Locul unde are domiciliul debitorul se află pe raza de competență a Judecătoriei Târgu Bujor.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu Bujor, județul Galați sub nr. x/2022 la data de 07.03.2023.

Prin sentința civilă nr. 483/2023 din 19.04.2023 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tîrgu Bujor, județul Galați și a fost declinată competența de soluționare a cauzei civile înregistrate la data de 07.03.2023 sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Tîrgu Bujor, județul Galați, în favoarea Judecătoriei Sector 5 București. Totodată, s-a constatat ivit conflict de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a reținut că potrivit art. 651 C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Având în vedere că sediul debitoarei A. S.A. este în București, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tîrgu Bujor, județul Galați și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că a fost sesizată urmare a declinărilor succesive cu privire la competența teritorială de soluționare a contestației la executare, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor trei judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se determină instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, toate instanțele au reținut că, în materia contestației la executare, competența teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Galați și Judecătoria Târgu au reținut că, în cauză, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul intimatei, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 București.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 contestatoarea S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat anularea executării silite din dosarul de executare nr. 199/ES-MPL/2022 a C. și întoarcerea executării silite.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, și care prevede, în noua redactare, textual:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din norma juridică enunțată se degajă cerința ca instanța de executare să fie unică, în sensul că una și aceeași instanță trebuie să soluționeze atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

Din perspectiva dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o, ca având statutul de instanță de executare.

Chiar dacă în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăsește o dispoziție normativă care să statueze expres că odată ce instanța de judecată a încuviințat executarea silită aceasta devine competentă să soluționeze contestațiile la executare, în condițiile în care există cel puțin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competență a unor instanțe diferite, iar art. 651 din Cod nu cuprinde o normă de competență pentru soluționarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficiență principiului unicității instanței de executare.

Acest principiu presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare.

În acest sens, în ședința din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 20, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În procedura necontencioasă în care s-a soluționat cererea de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii menționate, Judecătoria Galați a procedat la verificarea competenței în conformitate cu art. 529 alin. (1) C. proc. civ. și a încuviințat executarea silită, astfel că, în cauză, competența de soluționare a contestației la executare aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, și anume Judecătoria Galați, ca instanță de executare.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Galați.