ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2023

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.06.2021, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., solicitând obligarea acestora la evacuarea rețelei de colectare ape pluviale de pe terenul proprietatea sa, situat în Constanța, zona E., și la readucerea terenului în starea inițială. Totodată, a solicitat instanței să o autorizeze să realizeze, pe cheltuiala pârâtelor, lucrările necesare pentru obținerea autorizațiilor necesare pentru demolarea și evacuarea rețelei de colectare ape pluviale, în cazul în care pârâtele nu vor executa această obligație personal și să le oblige, în solidar, la plata de despăgubiri evaluate provizoriu la valoarea de 200.000 euro, pentru lipsa de folosință a terenului, materializată în dificultățile ce îi sunt cauzate în legătură cu finalizarea construcției unui imobil pe terenul al cărei proprietar este. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2014/02.03.2023, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că instanța competentă teritorial se determină prin raportare la capătul principal de cerere, evacuarea, acțiune personală ce atrage incidența art. 107 C. proc. civ. și nu a art. 117 din același cod.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 7277/08.06.2023, Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, prin capătul principal de cerere, reclamanta formulează o acțiune negatorie, prin care solicită ca pârâtele să înceteze servitutea ce afectează dreptul său de proprietate, prin extragerea conductelor de apă pluvială care îi grevează imobilul; prin urmare, a apreciat că, în aplicarea art. 117 C. proc. civ., competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Constanța.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele considerente:

Divergența asupra competenței teritoriale derivă din calificarea pe care instanțele aflate în conflict au dat-o acțiunii; instanța inițial învestită a statuat în sensul caracterului ei personal, în timp ce forul subsecvent sesizat a apreciat că reprezintă o acțiune negatorie, deci reală.

Din perspectiva clasificării acțiunilor civile raportat la obiectul lor, acțiunea personală, valorificând un drept de creanță, vizează obținerea unei prestații de la o altă persoană decât titularul dreptului, în timp ce acțiunea reală urmărește protejarea unui de natura celor enumerate de art. 551 C. civ., inclusiv a unui drept real cu caracter derivat.

În cauza dedusă judecății, capătul principal de cerere, relevant pentru calificarea acțiunii potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., îl reprezintă cererea reclamantei de obligare a pârâtelor să îi elibereze terenul, înlăturând rețeaua de colectare ape pluviale și readucându-l la starea inițială, fără construcții.

Așa fiind, trebuie conchis că acțiunea pendinte este o acțiune reală, întrucât finalitatea urmărită de reclamantă este apărarea dreptului său de proprietate, asigurându-se că cei chemați în judecată îl vor respecta.

În subsecvența acestei clasificări, cererea reclamantei atrage incidența art. 117 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează, în legătură cu cererile referitoare la imobile, o competență absolută, de ordine publică în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. și pe care părțile nu o pot înlătura.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Constanța, în a cărei circumscripție este situat imobilul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2023.