ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1838/2023

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 23.11.2021, reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând obligarea acesteia să îi predea două autoturisme D. aparținând debitoarei, iar în subsidiar, dacă predarea în natură a bunurilor nu este posibilă, să îi achite contravaloarea lor.

La 02.03.2022, primul termen de judecată acordat în cauză, judecătorul-sindic a invocat necompetența sa materială, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 2798/08.06.2022 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârșova.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că Judecătoria Hârșova devine competentă în temeiul art. 132 alin. (3) raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) și la art. 107 C. proc. civ., întrucât litigiul dedus judecății nu presupune aplicarea unor dispoziții specifice procedurii insolvenței.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 185/09.03.2023, Judecătoria Hârșova a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a considerat că soluționarea acțiunii revine în competența judecătorului-sindic, raportat la finalitatea urmărită prin promovarea sa, reîntregirea masei credale cu bunurile aflate în posesia pârâtei al căror proprietar este debitorul în insolvență; totodată, prin promovarea cererii, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârșova, pentru următoarele considerente:

Competența judecătorului-sindic, reglementată de art. 45 din Legea nr. 85/2014, include controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și soluționarea proceselor și cererilor de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.

Însă circumstanța obiectivă a insolvenței în care se găsește una dintre părțile procesului nu este suficientă pentru a-l plasa în competența de soluționare a judecătorului-sindic, care nu are atribuții în dezlegarea unor operațiuni neprevăzute în mod expres de Legea nr. 85/2014.

Tot astfel, nici împrejurarea că acțiunea este promovată de practicianul în insolvență, în îndeplinirea atribuțiilor stabilite de art. 58 și 64 din Legea nr. 85/2014, nu constituie un criteriu pentru atragerea competenței instanței specializate, din moment ce activitatea acestuia nu este limitată la exercitarea de acțiuni în fața judecătorului-sindic.

Este adevărat că art. 45 din Legea nr. 85/2014 enumeră principalele atribuții ale judecătorului-sindic și nu le limitează numai la cazurile concrete enumerate în alin. (1), ci are în vedere și controlul tuturor operațiunilor și actelor săvârșite de către participanții la desfășurarea procedurii, ca și litigiile, procesele și cererile care au legătură directă cu insolvența și sunt prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Dar în litigiul de față, cererea de restituire a bunurilor mobile nu are drept cauză o situație reglementată de legea specială, în art. 45 alin. (1) lit. a) - r), astfel încât competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în condițiile dreptului comun.

Reținând că obiectul cauzei îl reprezintă cererea de obligare a pârâtei la restituirea bunurilor mobile sau a contravalorii acestora și că, în fața instanței ulterior sesizate, niciuna dintre părți nu a contestat competența după valoare a judecătoriei, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte conchide că acestei instanțe de la domiciliul pârâtei îi revine competența de soluționare a acțiunii introductive.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Hârșova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârșova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2023.