ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2530/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 25.08.2022, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând obligarea acestuia la soluționarea cererii lor de despăgubire în temeiul art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015, emiterea unei decizii în temeiul art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, cu privire la pretențiile pe care le-au formulat, precum și stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei, de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități fixate pe zi de întârziere, de 1.000 de RON până la momentul executării efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2796/23.11.2022, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția propriei necompetențe materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Pentru a pronunța astfel, a reținut că acțiunea este circumscrisă art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, întrucât finalitatea urmărită de reclamanți este aceea de acordare a sumei solicitate prin cererea de plată, iar lipsa de răspuns a Fondului de Garantare a Asiguraților este asimilată deciziei de respingere a cererii; a mai subliniat că, competența dată de lege instanțelor civile de la sediul pârâtului este una exclusivă și, întrucât cererea este evaluabilă în bani și are o valoare de peste 200.000 RON, față de dispozițiile art. 94 pct. k și art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția Civilă.

Prin sentința civilă nr. 460/28.02.2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a pronunța astfel, a reținut că reclamanții au învestit instanța cu o acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului la soluționarea cererii lor de plată a despăgubirilor pentru repararea prejudiciului suferit în urma evenimentului rutier din data de 25.09.2021, iar un astfel de demers judiciar, prin care se urmărește obținerea unei decizii emise de pârât, intră în competența instanțelor civile. În acest context, a apreciat că, în raport cu art. 94 lit. h) C. proc. civ., competența de soluționare a acestei cereri în primă instanță aparține judecătoriei, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 11048/16.10.2023, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București; a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, a evocat dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 și ale art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și a reținut că cererea reclamanților de obligare a pârâtului la emiterea deciziei în temeiul art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015 are caracter patrimonial, iar valoarea depășește suma de 200.000 RON; prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În litigiul pendinte, reclamanții, care sunt creditori de asigurări în sensul Legii nr. 213/2015, au formulat o cerere de plată în temeiul art. 12 din lege; confruntați cu lipsa unui răspuns, ei solicită instanței obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii cu privire la cererea de plată în temeiul art. 13 alin. (4) din lege.

Având în vedere că litigiul de față se circumscrie dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, iar competența dată de lege instanțelor civile de la sediul pârâtului este una exclusivă, precum și faptul că natura juridică a pretențiilor solicitate este una civilă - drept de creanță izvorât din contractele de asigurare, în cazul producerii riscului asigurat, în cauză, sunt aplicabile normele de competență generală prevăzute de C. proc. civ.

Luând act că valoarea pretențiilor reclamanților depășește nivelul sumei de 200.000 RON, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 95 pct. 1 și art. 99 alin. (2) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2023.