ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1826/2023

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28.04.2021, pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Civilă, reclamantul U.A.T Județul Teleorman a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 96.850,52 RON, în temeiul contractului nr. x/N/26.05.2011.

Prin sentința civilă nr. 1/05.01.2022, Tribunalul Teleorman, secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva sentinței civile, reclamantul U.A.T. Județul Teleorman a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1324A/30.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă; sentința apelată a fost schimbată în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a obligării pârâtei la plata sumei de 96.850,52 RON, reprezentând finanțarea nerambursabilă solicitată prin cererile nr. x/25.05.2015 și y/25.11.2015.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând casarea deciziei, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta a susținut că decizia atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 969, 1.073 C. civ. și art. 27, 28 din Ordinul Ministrului Mediului nr. 1090/13.08.2009 - și cuprinzând motive străine de natura cauzei, întrucât instanța de apel nu ar fi analizat situația de fapt prin prisma art. 10 din contractul de finanțare.

La termenul de astăzi, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 și 482 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituție, iar în C. proc. civ. la alin. (1) al art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Cum, în considerarea dispozițiilor legale evocate, mențiunea inserată în dispozitivul deciziei nr. 1324A/30.09.2022 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă nu este de natură să deschidă părții dreptul la recurs, în cazul în care calea de atac nu ar fi prevăzută de lege, se impune verificarea admisibilității acesteia în raport cu obiectul cererii, din perspectiva art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Legea nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general are drept scop, astfel cum se prevede în art. 1, stabilirea principiilor, cadrului general și a procedurii pentru atribuirea contractelor de finanțare nerambursabilă din fonduri publice, precum și căile de atac al actului sau deciziei autorităților finanțatoare care aplică procedura de atribuire a contractelor de finanțare nerambursabilă; potrivit art. 3 alin. (2), legea se aplică pentru atribuirea oricărui contract de finanțare nerambursabilă din fondurile publice, cu excepția celor finanțate din fonduri externe nerambursabile.

Astfel cum s-a reținut în etapele devolutive, litigiul de față derivă din executarea contractului pentru finanțare nerambursabilă nr. 244/N/26.05.2021, încheiat între cele două părți litigante, prin care Administrația Fondului pentru Mediu a acordat o finanțare nerambursabilă U.A.T. Județul Teleorman în cadrul Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate.

Potrivit art. 4 din Ordinul Ministrului Mediului nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate, finanțarea programului se realizează din Fondul pentru mediu.

Cauza prezentei acțiuni derivă din neîndeplinirea obligației de decontare a cheltuielilor eligibile, asumată de Administrația Fondului de Mediu, iar obiectul litigiului este reprezentat de obligarea acesteia la plata sumei de 96.850,52 RON, în temeiul contractului pentru finanțare nerambursabilă.

Prin actul sesizator, alături de prevederile art. 1.170 și 1.270 C. civ., reclamantul a indicat drept temei și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

Elementele acțiunii sintetizate anterior reflectă inechivoc că cererea de față este circumscrisă executării unui contract de finanțare nerambursabilă, plasat în obiectul de reglementare al Legii nr. 350/2005; potrivit art. 41, dispozițiile legii se completează în mod corespunzător cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 212/2002, cu modificările și completările ulterioare. Acest act normativ a fost abrogat de art. 305 lit. b) din Ordonanța de urgență nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, care, la rândul său, a fost abrogată și înlocuită, în privința Capitolului IX "Soluționarea contestațiilor", de Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum rezultă din art. 70 alin. (1) al legii.

În consecință, reținând dispozițiile art. 24 C. proc. civ. și data începerii procesului - 28.04.2021, Înalta Curte constată incidente prevederile 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "(1

1

) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul" și pe cele ale art. 55 alin. (3

1

) din aceeași lege, care dispun că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că natura, obiectul și cauza plasează acțiunea de față în categoria cererilor decurgând din executarea unui contract de finanțare din fonduri nerambursabile, iar hotărârea pronunțată în primă instanță într-un astfel de litigiu este supusă numai apelului, cale de atac de care recurenta a beneficiat.

Instanța supremă reține și că reclamantul - care dă prima calificare juridică a cererii -, indicase ca temei de drept al cererii art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, aspect pe care instanțele devolutive nu l-au avut în vedere, deși, în ipoteza în care apreciau că această calificare este improprie, le revenea, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., obligația de a pune în discuție calificarea juridică exactă.

Dispozițiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată în primă instanță categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia nr. 1324A/30.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă era definitivă de la data pronunțării, mențiunea din dispozitiv privind dreptul la recurs rămânând fără efect, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016 și 457 alin. (1), raportate la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu împotriva deciziei civile nr. 1324A/30.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2023.