ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1819/2023

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, secția Civilă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Belciugatele (în continuare, "U.A.T. Belciugatele") a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, obligarea pârâtei la cumpărarea construcțiilor din cadrul fermei Drăgoești, contra prețului de 2.200.853 RON și, prin urmare, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare, în temeiul art. 584 alin. (3) coroborat cu art. 592 C. civ., iar în subsidiar, să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra lucrărilor adăugate utile, efectuate de pârâtă asupra construcțiilor din cadrul fermei Drăgoești, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, prevăzută de art. 584 alin. (2) lit. a) C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în susținerea cererii.

De asemenea, a formulat cererea reconvențională, prin care a solicitat obligarea U.A.T. Belciugatele la restituirea prețului de 75.000 RON - plătit la încheierea contratului de vânzare-cumpărare nr. x/12.10.2005 (în continuare, "contractul de vânzare")- reactualizat, indexat, cu dobânda aferentă, și a sporului de valoare adus construcțiilor.

La 17.09.2018, reclamanta-pârâtă și-a modificat acțiunea, solicitând, în subsidiar, obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și posesie construcțiile ce au făcut obiectul contractului de vânzare și care există în fapt, la plata contravalorii construcțiilor demolate, și la plata prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a construcțiilor.

La 12.10.2018, pârâta-reclamantă și-a precizat cererea reconvențională, solicitând instanței să dispună restituirea prin echivalent - 75.000 RON - a construcțiilor obiect al contractului de vânzare, să constate că prețul a fost achitat și să îi constate calitatea de proprietar al construcțiilor. În subsidiar, a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la restituirea prețului de 75.000 RON, reactualizat și indexat, și restituirea sporului de valoare.

La rândul său, pârâta-reclamantă a solicitat, prin cererea precizatoare a cererii reconvenționale, depusă la 29.10.2018, ca instanța să dispună restituirea prin echivalent a construcțiilor vândute prin contratul de vânzare, la valoarea de 75.000 RON, să constate că prețul a fost achitat și să îi constate calitatea de proprietar al construcțiilor, ca efect al restituirii prețului.

Prin notele scrise depuse la 27.11.2018, reclamanta-pârâtă a invocat excepția tardivității formulării cererii reconvenționale; la același termen, prima instanță a dispus unirea cu fondul cauzei a celor două excepții.

Prin sentința civilă nr. 1094/F/09.12.2020, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, a admis în parte acțiunea modificată, a obligat pârâta să cumpere construcțiile din cadrul fermei Drăgoești contra prețului de 72.500 RON, stabilind că hotărârea ține loc de contract de vânzare-cumpărare și luând act că prețul a fost achitat de către pârâtă. A respins excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, dar și pe fond cererea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, iar pârâta a formulat apel incident; prin întâmpinare, apelanta principală U.A.T. Belciugatele a invocat, în principal, excepția inadmisibilității apelului incident.

Prin decizia civilă nr. 615/04.04.2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de apel incident și a respins ca nefondat atât apelul principal, cât și pe cel incident.

Reclamanta U.A.T. Belciugatele, a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei în totalitate.

Subsecvent prezentării situației de fapt și a etapelor procesuale anterioare, recurenta a expus argumentele în susținerea recursului, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil de către o instanță imparțială, prevăzut de art. 6 C. proc. civ., dat fiind că instanța de apel nu a răspuns, prin considerente proprii, fiecărui argument relevant, ci a preluat motivele intimatei și pe cele ale expertului judiciar B..

În al doilea rând, a susținut că instanța de apel și-a întemeiat pe motive contradictorii soluția de respingere a excepției inadmisibilității capetelor de cerere solicitate în subsidiar de intimată în cadrul apelului incident, ceea ce atrage sancțiunea nulității, fără a fi necesară dovada unei vătămări.

Astfel, prin decizia atacată, curtea de apel a confirmat, pe de o parte, renunțarea intimatei la capetele de cerere, dar totodată, a arătat că analiza pe fond a capetelor subsidiare va avea loc la momentul analizării pe fond a apelului.

O altă critică a privit considerentele prin care instanța de apel a evocat opinia expertului B., potrivit căreia lucrările de refacere nu ar reprezenta mai mult de 50% din valoarea de nou a construcției, afirmație ce nu se regăsește în niciunul dintre rapoartele de expertiză.

A afirmat că, evocând pretinsa afirmație a expertului ca motiv de respingere a apelului, curtea de apel a încălcat principiul contradictorialității, fundamentându-și soluția pe un motiv străin de cauză, ceea ce, prin raportare la art. 425 alin. (1) C. proc. civ. și la rolul activ al judecătorului, atrage sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată în orice stadiu al procesului, potrivit art. 178 C. proc. civ.

Printr-o altă critică, autoarea demersului judiciar a afirmat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel cu privire la opinia separată a expertului judiciar C., depusă o dată cu cererea de efectuare a unei noi expertize, la 30.10.2020.

A apreciat că această conduită contravine Deciziei Curții Constituționale nr. 601/2016, prevederilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., rolului activ al judecătorului, dar și jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În continuare, a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel privind neconcordanța cu normele și procedurile de evaluare aplicabile a deprecierilor funcționale și externe stabilite de expertul B., care ar fi, de altfel, și neargumentate.

Circumscris motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a afirmat, în primul rând, încălcarea prevederilor standardului de evaluare ANEVAR GEV 360 - Evaluarea bunurilor imobile, apreciind că valoarea rezonabilă a activelor, în condițiile pieței construcțiilor din anul 2005, ar fi de circa 200 euro/m.p.

A conchis, solicitând, potrivit art. 496 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., casarea în totalitate a deciziei civile atacate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din același cod.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 01.08.2022, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La 22.08.2022, recurenta a răspuns la întâmpinare.

În cauză, s-a derulat procedura de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilității în principiu, în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ. acesta a fost comunicat părților, potrivit încheierii din 08.03.2023, fiindu-le adus la cunoștință că au dreptul de a depune punct de vedere la raport, în termen de 10 zile de la comunicare, drept de care acestea nu s-au prevalat.

Prin încheierea din 10.05.2023, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a respins excepția nulității recursului și a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată pentru soluționarea acestora, astăzi, 27.09.2023.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Litigiul de față deduce exercitarea de către reclamantă, într-o situație de accesiune, a dreptului de opțiune recunoscut de art. 584 alin. (3) C. civ., solicitând obligarea autorului lucrării, pârâta, la achiziția imobilului.

Asupra imobilului în litigiu - ferma zootehnică Drăgoești -, părțile litigante au încheiat la 12.10.2005, contractul de vânzare autentificat sub nr. x care a fost anulat prin sentința civilă nr. 190/06.03.2005, pronunțată de Judecătoria Lehliu-Gară, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia nr. 932/22.09.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă.

Această situație preexistentă explică atât cererile formulate în subsidiar de reclamantă, care urmărea să redobândească imobilul înstrăinat, cât și cererea reconvențională, prin care, în esență, pârâta urmărea recunoașterea calității de proprietar a bunurilor cumpărate, prin restituirea lor prin echivalent.

Prin recurs, reclamanta critică, pe de o parte, respingerea excepției inadmisibilității invocată cu privire la apelul incident și, pe de altă parte, combate administrarea și evaluarea de către instanțele devolutive a probei cu expertiza.

Așadar, prin primul segment al recursului, reclamanta afirmă, circumscris ipotezelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., că dispoziția de respingere a excepției inadmisibilității cererilor formulate în subsidiar de pârâtă prin apelul incident a avut la bază considerente contradictorii.

Înalta Curte reamintește că, pentru a determina casarea, contrarietatea decelată în considerente trebuie să afecteze fundamental raționamentul judiciar și să releve motive care se exclud reciproc, fiecare determinând concluzii diametral opuse, ireconciliabile.

Nu numai că această situație nu este incidentă în motivarea instanței de apel, dar recurenta nu are interes în susținerea motivului de recurs, astfel cum se va arăta în continuare.

Prin întâmpinarea față de apelul incident, reclamanta a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibile în privința capetelor subsidiare de cerere, la care a apreciat că pârâta renunțase în fața instanței de fond.

Contrar criticii formulate, considerentele prin care instanța de prim control judiciar confirmă că pârâta-reclamantă și-a restrâns cererea reconvențională prin cererea adițională din 29.10.2018 nu sunt divergente cu statuarea subsecventă, de temporizare a examinării admisibilității pe fond a capătului subsidiar de cerere din apelul incident până la analiza pe fond a căii căi de atac.

Dimpotrivă, dezlegarea este corectă, întrucât apărarea reclamantei era atașată fondului cererii de apel și, astfel, nu se impunea analizată potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce nu viza admisibilitatea căii de atac, privită unitar.

Distinct de netemeinica intrinsecă a motivului analizat, acesta apare și lipsit de interes, din moment ce soluția de respingere a apelului incident, nerecurată, a dobândit, astfel, autoritate de lucru judecat, în beneficiul autoarei recursului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată critica nefondată.

În al doilea segment al recursului vor fi grupate criticile circumscrise pct. 5, 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care vizează, din perspective diferite, proba cu expertiză tehnică; lor li se va răspunde prin considerente comune.

Prima instanță a admis în parte cererea reclamantei, obligând pârâta la cumpărarea construcțiilor din cadrul fermei Drăgoești, dar nu pentru prețul indicat în acțiune, de 2.200.853 RON, ci pentru un preț de 72.500 RON.

Prin apelul propriu, reclamanta a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice de evaluare imobiliară și obligarea pârâtei la plata unui preț de 2.200.853 RON; cu titlu secundar, a solicitat reanalizarea capetelor de cerere formulate în subsidiar.

Curtea de apel a respins, prin încheierea din 28.04.2022, nerecurată, cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză, apreciind că apelanta-reclamantă solicită numai reanalizarea materialului probatoriu, în ansamblul său.

Prin calea extraordinară de atac, reclamanta critică exclusiv prețul, stabilit pe baza expertizei tehnice, la plata căruia a fost obligată pârâtă.

Introductiv, instanța supremă reamintește că atât aprecierea concludenței probatoriului, cât și stabilirea stării de fapt prin evaluarea probelor, se plasează în planul temeiniciei hotărârii și, astfel, revin în aprecierea suverană a instanțelor de fond; sub rezerva respectării obligației de motivare a dispozițiilor referitoare la probe, ele se plasează în afara sferei recursului.

Printr-o primă critică, recurenta a susținut, circumscris motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, indicând următoarea aserțiune a instanței de apel:

"A mai subliniat expertul faptul că nu se mai poate vorbi de o raportare la procentul de 50% amintit de reclamantă (lucrările de refacere precizate nu ar putea reprezenta mai mult de 50% din valoarea de nou a construcției subiect) deoarece clădirile agrozootehnice au o durată normală de funcționare între 24-36 de ani, aceasta fiind depășită la data vânzării (2005-1968=37 ani)".

Analizând criticile din perspectiva motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reamintește că hotărârea este casabilă în acest caz, în măsura în care cuprinde numai motive de străine de natura cauzei, iar din această perspectivă, motivul de recurs nu poate fi primit, întrucât vizează numai o parte a raționamentului judiciar, recurenta acceptând că celelalte considerente ale instanței de apel sunt pertinente.

Dar mai mult, considerentele pentru care instanța de prim control judiciar a respins motivul de apel nu sunt cuprinse în paragraful atacat de recurentă, ci în cele ce îi succedă.

La finalul amplului său raționament, instanța de control judiciar devolutiv conchide că obiecțiunile formulate de reclamantă față de raportul de expertiză au fost ascultate, nu numai auzite și au primit un răspuns concret din partea expertului, fundamentat științific. Arată că nu a existat o subevaluare a construcțiilor prin utilizarea unui grad de depreciere mai mare decât cel permis, că metoda aleasă era unica opțiune a expertului, în condițiile standardelor ANEVAR în vigoare și caracteristicilor tehnice ale construcțiilor și că raportul de expertiză are o bază teoretică semnificativă, dublată de cercetări la fața locului, elocvente pentru datele prezentate. Mai mult, statuează că expertul nu a reluat concluziile raportului de expertiză întocmit anterior în dosarul nr. x/2015, ci a efectuat propria cercetare și evaluare și nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a infirmat modul de stabilire a prețului licitației.

Așadar, distinct de faptul că paragraful evocat este nerelevant pentru soluția dată apelului, înlăturarea obiecțiilor reclamantei în privința raportului de expertiză s-a făcut motivat de curtea de apel, în concordanță cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și, pentru aceste considerente, hotărârea nu apare afectată de niciun viciu de nemotivare.

Prin cele două critici subsecvente, formulate în temeiul aceluiași caz de casare, recurenta vizează pretinsa omisiune a instanței de apel de a se pronunța asupra opiniei separate a expertului judiciar C. și asupra obiecțiilor formulate împotriva raportului de expertiză judiciară, întocmit de B..

Înalta Curte constată că atât aceste motive, cât și cel formulat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - asupra căruia va statua ulterior - sunt formulate cu vădita ignorare a limitelor în care pot fi deduse critici în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât reiau obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză și cererea de refacere a acestuia.

Preliminar, se va menționa că prin încheierea din 27.11.2018, tribunalul a dispus efectuarea expertizei tehnice imobiliare de expertul B., fără a încuviința părților prezența unui expert consilier, în condițiile art. 18 din O.G. nr. 2/2000 și, în consecință, lucrarea întocmită de expertul C. nu face parte din raportul de expertiză judiciară.

Înscrisurile la care se face referire în motivul de recurs pun în discuție temeinicia concluziilor raportului de expertiză, iar din această perspectivă, exigențele de motivare a hotărârii nu impuneau ca instanța de apel să le analizeze și să se pronunțe distinct asupra lor.

Astfel cum instanța de recurs a statuat deja, aserțiunile reclamantei susținute de respectivele înscrisuri, au fost înlăturate de curtea de apel printr-o amplă motivare, care a confirmat justețea dispoziției de respingere de prima instanță a obiecțiunilor formulate împotriva raportului de expertiză.

Prin al doilea motiv de recurs, recurenta invocă încălcarea standardului de evaluare GEV 360 "Evaluarea bunurilor imobile", în realitate identificat ca "GEV 630 Evaluarea bunurilor imobile", potrivit Standardelor de evaluare a bunurilor, publicate de D..

Critica nu poate fi analizată circumscris ipotezei de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici încadrată într-o altă ipoteză de casare, urmând a fi înlăturată, fără a fi analizată pe fond.

Standardele de evaluare nu reprezintă norme de drept material, ci reglementări profesionale, incidente în realizarea anumitor lucrări de expertiză tehnică judiciară. Încălcarea lor nu poate face obiectul recursului, potrivit art. 488 alin. (1) și 483 alin. (3) C. proc. civ. și poate fi dedusă spre verificare exclusiv instanțelor devolutive, întrucât interesează administrarea sau aprecierea probelor.

Este adevărat că prin mijlocirea pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pot fi combătute în recurs dispozițiile instanțelor devolutive asupra probatoriului, însă numai din perspectiva legalității. Prin memoriul de recurs, însă, autoarea căii de atac nu conceptualizează astfel de critici, ci se limitează să își reitereze obiecțiunile la raportul de expertiză, centrate pe viziunea proprie asupra valorii construcțiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare autentificat sub nr. x/12.10.2005.

Prin urmare, aceste motive, inadmisibile, sunt înlăturate, fără a fi analizate pe fond.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Belciugatele împotriva deciziei civile nr. 615/04.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2023.