ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1816/2023

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27.01.2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 2.4, 4.4, 5.1 lit. b), c) și f), 5.2, 6.2, 6.10, 8.5, 8.7, 8.15, 8.16 din contractul de credit și de garanție nr. x/20.09.2007 și al tuturor clauzelor din anexa 1 la contract privind condițiile generale de creditare, mai ales a clauzelor prevăzute la art. 4.3, 5.1, 6.3 și 8.3 lit. c) și, pe cale de consecință, să constate nulitatea absolută a acestor clauze, să dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la cursul de 2,0466 RON/l franc elvețian, valabil la momentul semnării contractului, care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 2.4 din contractul de credit și garanție și a art. 5.1 din anexa 1 privind condițiile generale de creditare. Au solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4,638,54 CHF, achitată cu titlu de comision de acordare, la plata dobânzii legale asupra sumei, din momentul introducerii cererii și până la data recuperării sumei de către reclamanți și a cheltuielilor de judecată.

La 08.04.2015, reclamanții au precizat că solicită atât restituirea sumei de 180.160,03 RON, în baza clauzei de risc valutar, calculată pentru perioada 20.09.2007-01.04.2015 și dobânda legală aferentă, cât și suma ce va fi achitată în baza aceleiași clauze de la 01.04.2015 și până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin cererea adițională din 02.07.2015, reclamanții au chemat în judecată și pe pârâta D. S.A., arătând că, în urma încheierii unor contracte de cesiune de creanță, C. S.A. a cesionat toate creanțele din portofoliu către E., iar aceasta către D. S.A.

Prin sentința civilă nr. 2876/27.10.2015, Tribunalul Specializat Cluj a admis acțiunea, în parte; a dispus anularea clauzelor 2.4, 4.4, 5.1 lit. b), c) și f), 5.2, 6.2, 8.15, 8.16 și 8.5 din contractul de credit și garanție, ca și a clauzei de la pct. 8.3 lit. c) din anexa la contract și stabilizarea cursului de schimb valutar CHF - leu, pentru efectuarea plăților, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit, respectiv 2,0466 RON/1 CHF. A obligat pârâtele să restituie reclamanților toate sumele achitate în plus, rezultate din diferența de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valabil la data semnării contractului și să plătească dobânda legală penalizatoare, calculată de la data introducerii acțiunii și până la restituirea sumelor, în conformitate cu art. (1) alin. (3) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. Totodată, a obligat pârâtele să restituie reclamanților suma de 4.638,54 CHF, achitată cu titlu de comision de acordare și dobânda legală penalizatoare, calculată asupra sumei de la momentul introducerii cererii și până la restituirea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâtele C. S.A. și D. S.A., respins prin decizia civilă nr. 49/30.01.2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Pârâtele D. S.A. și C. S.A. au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, admis prin decizia nr. 101/26.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, cauza fiind trimisă spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Prin decizia civilă nr. 606/08.11.2021, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâtele C. S.A. și D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2876/27.10.2015 a Tribunalului Specializat Cluj.

Împotriva acestei decizii, C. S.A. și D. S.A. au declarat recurs.

În motivare, autoarele căii de atac au arătat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, în ceea ce privește dispoziția instanței de apel cu privire la clauzele de la art. 2.4 din contract, art. 5.1 din condițiile generale și soluția de stabilizare a cursului valutar.

Sub un prim aspect, au afirmat că instanța de prim control judiciar a aplicat greșit prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, cu raportare la art. 2.4 din contract și art. 5.1 din condițiile generate coroborat cu art. 6.1 din același contract, din care rezultă că părțile au convenit că tragerea și restituirea creditului să se realizeze în franci elvețieni ("CHF"); au apreciat că aceste clauze transpuneau în contract principiul nominalismului monetar și erau exceptate de la analiza caracterului abuziv, astfel cum rezultă din considerentele hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-81/19, C-364/19 și C-87/21.

Au criticat soluția instanței de prim control judiciar de stabilizare a cursului de schimb franc elvețian/leu la valoarea de la data încheierii contractului, arătând că aceasta încălcă principiul forței obligatorii a contractelor prevăzut de art. 969 C. civ. și este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Autoarele căii de atac au arătat că hotărârea atacată încalcă și principiul restabilirii situației anterioare și că, față de prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, instanța de apel a considerat în mod greșit că art. 4.4 și 5.1 lit. b), c) și f) nu fac parte din obiectul contractului, în raport cu noțiunea de "obiect principal al contractului", interpretată de C.J.U.E.

Recurentele au arătat că aceste clauze erau exceptate de la controlul judiciar, de vreme ce au fost exprimate și determinate în termeni clari și au fost prevăzute atât în oferta de credit pusă la dispoziție intimaților, cât și în cuprinsul contractului, intimații având prefigurarea semnificației lor.

Au afirmat că nu este întrunită cerința dezechilibrului semnificativ, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, deoarece clauza de la art. 2.4 din contractul de credit nu plasa riscul valutar doar în sarcina intimaților, ci a ambelor părți, în funcție de fluctuația cursului valutar franc elvețian/leu.

În drept, recurentele au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 30.03.2022, intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat; la 14.04.2022, recurentele au răspuns la întâmpinare.

În cauză, s-a derulat procedura de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilității în principiu, în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ. acesta a fost, potrivit încheierii din 08.03.2023, comunicat părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, fără ca acestea să depună o poziție procesuală.

Prin încheierea din 10.05.2023, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată pentru soluționarea acestuia, astăzi, 27.09.2023.

La 31.05.2023, intimații au învederat că renunță la dreptul pretins prin cererea introductivă, depunând în acest sens declarația autentificată sub nr. x/24.05.2023 de notarul public F. și tranzacția încheiată cu recurentele, la aceeași dată.

Examinând cererea de renunțare la dreptul dedus judecății, formulată de intimații-reclamanți A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform art. 408 alin. (1) C. proc. civ., "reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului", iar potrivit art. 409 alin. (2) din același cod "când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător".

În speță, manifestarea de voință a intimaților-reclamanți, în sensul de a renunța în mod expres, necondiționat, definitiv și irevocabil la dreptul dedus judecății ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, aflat în faza procesuală a recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost făcută în formă autentică, reiese neîndoielnic din declarația autentificată sub nr. x/24.05.2023 de notarul public F. și reprezintă un act de dispoziție al părții, care îndeplinește cerințele prevăzute de art. 408 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de poziția procesuală exprimată de intimații-reclamanți A. și B., astfel cum a fost consemnată în declarația autentificată sub nr. x/24.05.2023 de notarul public F., și, în consecință, potrivit art. 409 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul și va anula decizia civilă nr. 606/08.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, și sentința civilă nr. 2876/27.10.2015, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, urmând a lua act de faptul că reclamanții A. și B. au renunțat la dreptul pretins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-pârâte C. S.A. și D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 606/08.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Ia act de renunțarea reclamanților A. și B. la dreptul pretins.

Anulează decizia civilă nr. 606/08.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, și sentința civilă nr. 2876/27.10.2015, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj.

Respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2023.