ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1794/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 06.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L. a chemat în judecată pârâtele A.. și B. S.A. solicitând înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor debitoarei și a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate de către terțul poprit în virtutea mandatului de administrator judiciar și asupra contului pârâtei până la concurența sumei de 13.739.617,59 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 953 alin. (1) și art. 970 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 15 decembrie 2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L. ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 590 A din 06 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă C.I.T.R. FILIALA BUCURESTI S.P.R.L. împotriva încheierii de ședință din 15.12.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.. și intimata-terț poprit B. S.A., prin administrator judiciar A.., ca nefondat și a obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 3.286,28 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 11.05.2023, reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCURESTI S.P.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 590 A din 06 aprilie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022, de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, susținând că aceasta este potrivnică deciziei civile nr. 1497/2022 din 24 octombrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022, de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În motivarea cererii de revizuire, după o amplă prezentare a parcursului litigios, în esență, revizuenta a susținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârile invocate au fost pronunțate în procese diferite, între aceleași părți, obiectul și cauza fiind identice, cele două cereri având ca obiect instituirea unor măsuri asigurătorii asupra averii intimatei, având la bază pretenții care derivă din același raport contractual, aceeași situație de fapt și aceleași documente.

Cu privire la condiția existenței contradictorialității celei de-a doua hotărâri în raport de prima, a precizat faptul că deși prin decizia civilă nr. 1497/2022 Curtea de Apel București a reținut existența unei creanțe constate în scris și exigibile, în considerentele deciziei civile nr. 590 A din 06 aprilie 2023, Curtea de Apel București a reținut contrariul, respectiv faptul că nu s-a făcut dovada existenței înscrisului, astfel că nu poate analiza condiția exigibilității creanței.

A mai susținut revizuenta că faptele pe care se fondează cea de-a doua cerere de instituire a măsurilor asigurătorii sunt aceleași cu cele analizate prin decizia civilă nr. 1497/2022 a Curții de Apel București, pronunțate în dosarul nr. x/2022.

În încheiere, a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 590 A din 06 aprilie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata A.. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În afara argumentului că autoritatea de lucru judecat nu există deoarece este vorba despre două cereri distincte cu obiect diferit, intimata a mai susținut și inadmisibilitatea cererii de revizuire pe considerentul că problema pretinsei autorități de lucru judecat a fost invocată în fața instanței de apel, a făcut de analiză și a fost repudiată de aceasta, revizuirea fiind admisibilă numai în măsura în care instanța a cărei revizuire se solicită nu a analizat și tranșat chestiunea autorității de lucru judecat.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.".

Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de textul legal redat, ce se constituie în temeiul juridic al căii extraordinare de atac promovată, o reprezintă necesitatea de a se înlătura acele situații în care se înfrânge autoritatea de lucru judecat, respectiv atunci când printr-o hotărâre ulterioară s-a statuat în sens contrar față de ceea ce s-a tranșat deja în procesul anterior derulat între aceleași părți.

În alte cuvinte, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).

În conformitate cu prevederile art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Dacă primul alineat al articolului sus-menționat dă expresie funcției negative a lucrului judecat potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză, alin. (2) al aceluiași articol reglementează prezumția legală absolută de adevăr a lucrului judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, în acest caz nefiind necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară între aceleași părți să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente (date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă).

În oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcția negativă, care oprește un al doilea proces, sau cea pozitivă, care presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței), cu privire la admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe acest motiv, incidența autorității de lucru judecat se apreciază, pe de o parte, din perspectiva relativității efectelor sale (ce se produce între părțile ce au stat în judecată în ambele procese), iar pe de altă parte, a necesității ca aceasta să nu fi fost invocată, analizată și tranșată în cel de-al doilea litigiu.

Deși art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiție de admisibilitate, însă această condiționare decurge în mod necesar din caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii menită să sancționeze doar încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu și modalitatea în care cea de-a doua hotărâre având a analiza excepția autorității de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior (o chestiune litigioasă ce are legătură sau se răsfrânge, prin efectele sale, asupra noii judecăți) dă dezlegare acestor aspecte.

Drept urmare, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziția părții, nu se produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalității acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pornind de la aceste considerații teoretice, se constată că, în speța supusă analizei, litigiul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1497/2022 din 24 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a avut ca obiect cererea de sechestru asigurător asupra bunurilor debitoarei A.. și a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani pe care terțul poprit B. S.A. le datora debitoarei până la concurența sumei de 25.504.400,86 RON, formulată de reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 953 și art. 970 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 12 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta-creditoare C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamanta-creditoare C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L. iar prin decizia civilă nr. 1497/2022 din 24 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul, a schimbat încheierea apelată, în sensul că admis în parte cererea, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale intimatei până la concurența sumei de 1.136.769,98 RON, precum și a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani pe care terțul poprit B. S.A. le datora debitoarei în virtutea mandatului de administrator judiciar pe care îl exercita, până la concurența sumei de 1.136.769,98 RON. A dispus instituirea popririi asigurătorii bancare asupra sumelor de bani și titlurilor de valoare urmăribile datorate debitorului sau care vor fi datorate în viitor, până la concurența sumei de 1.136.769,98 RON. A obligat apelanta-creditoare la plata unei cauțiuni în cuantum de 113.677,00 RON, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei. A obligat intimata-debitoare la plata sumei de 9.150 RON către apelanta-creditoare, cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel.

Cel de-al doilea litigiu în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 590 A din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a avut ca obiect tot o cerere de înființare a sechestrului asigurator asupra bunurilor debitoarei A.. și a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate de către terțul poprit B. S.A. debitoarei până la concurența sumei de 13.739.617,59 RON, formulată de reclamanta C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 953 alin. (1) și art. 970 C. proc. civ.

În justificarea ultimului demers judiciar, finalizat prin hotărârea a cărei anulare o solicită, revizuenta a invocat Acordul de colaborare nr. 1615/20.02.2018 dar și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 1479/2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, din perspectiva dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în sensul în care prin considerentele acestei hătărâri judecătorești s-a reținut că existența creanței rezultă din acordul încheiat între părți, însușit de ambele părți prin semnare, fiind, totodată, înlăturate toate apărările formulate de intimată cu privire la încetarea acordului de care s-a prevalat.

Astfel, o primă analiză a admisibilității cererii de revizuire se raportează la verificarea triplei identității de părți, obiect și cauză, cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat în sensul interzicerii reluării aceleiași judecăți (bis de eadem re ne sit actio) în condițiile întrunirii cumulative a elementelor reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Procedând la compararea celor două litigii, în circumstanțele factuale expuse, Înalta Curte constată că cele două cereri de sechestru au avut ca obiect sume diferite, cea de-a doua cerere vizând alte creanțe decât cele pentru care s-a dispus instituirea primului sechestru, singurele elemente de identitate fiind părțile cauzei și temeiul juridic pe care au fost fundamentate cererile, aspecte care nu pot determina reținerea autorității de lucru judecat.

Totodată, se reține că în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, a fost avută în vedere decizia civilă nr. 1479/2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, în raport de care se invocă contrarietatea de hotărâri, instanța de apel analizând în mod expres apărarea privind puterea de lucru judecat în următorii termeni:

"În cauză nu se poate reține nici efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei deciziei civile nr. 1479/2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022 cu privire la existența înscrisului deoarece s-au schimbat împrejurările avute în vedere în acea cauză în sensul în care în prezenta cauză se contestă însăși existența Acordului.

Prin urmare câtă vreme nu se poate reține că s-a făcut dovada existenței înscrisului ca instrumentum Curtea nu poate analiza condiția exigibilității creanței invocate de apelantă, condiție indispensabilă pentru instituirea sechestrului asigurător și a popririi asigurătorii.".

De asemenea, se constată că la termenul de judecată din 06 aprilie 2023, la interpelarea instanței de apel, în sensul dacă în primul dosar având ca obiect luarea unor măsuri asigurătorii, cel în care a fost pronunțată decizia Curții de Apel nr. 1497/2022, s-au făcut apărări sau dacă a fost invocată lipsa Acordului de Colaborare nr. 1615/20.02.2018, reprezentantul intimatei-pârâte a menționat faptul că nu s-a invocat lipsa acordului în acel dosar.

În acest context, cum din considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită rezultă că a fost analizată autoritatea de lucru judecat a hotărârii invocate, raportat la dispozițiile legale menționate, concluzionându-se cu nu există o asemenea autoritate, Înalta Curte reține că instanța de revizuire nu poate să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către instanța de apel în fața căreia s-a invocat acest aspect, așa cum tinde să solicite revizuenta.

Nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat dezlegare aspectului privind autoritatea de lucru judecat în forma sa pozitivă. Din moment ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect printr-o hotărâre definitivă, soluția privind lipsa unei autorități de lucru judecat a rămas definitivă și nu poate fi reanalizată pe calea revizuirii deoarece, prin natura ei, revizuirea nu este o cale de atac de reformare prin intermediul căreia să fie criticată concluzia la care a ajuns în urma analizei puterii de lucru judecat. Fiind doar o cale de atac de retractare, revizuirea permite analiza eventualei înfrângeri a aurorității de lucru judecat numai dacă această chestiune nu a făcut obiect de analiză și nu a fost tranșată de către instanța care a soluționat al doilea proces dintre părți.

Or, prin cererea de revizuire de față nu se urmărește retractarea unei decizii pronunțate cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ci rediscutarea modului în care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a rezolvat problema incidenței dispozițiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., repudiind susținerile părții privind înfrângerea unei pretinse autorități de lucru judecat, operațiune evident nepermisă de exigențele procedurale.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 590 A din 6 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

În ceea ce privește cererea intimatei de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosar atestă efectuarea de către aceasta a cheltuielilor de judecată solicitate, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 8.847,89 RON.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuenta C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L. la plata către intimata A.. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 8.847,89 RON, pe care instanța le apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, astfel cum rezultă din Factura Seria x nr. x/13.06.2023 și Ordinul de plată nr. x/14.06.2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 590 A din 06 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Obligă revizuenta C.I.T.R. FILIALA BUCUREȘTI S.P.R.L. la plata către intimata A.. a sumei de 8.847,89 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.