ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 952/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 28.01.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 4.797.812 RON, cu titlu de debit principal, precum și a sumei de 884 766 RON, cu titlul de dobândă legală penalizatoare calculată până la data de 11.01.2022.

Prin sentința civilă nr. 943/04.05.2022, Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 4.797.812 RON, cu titlu de debit principal și suma de 884 766 RON, cu titlul de dobândă legală penalizatoare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. S.R.L., solicitând schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii.

Prin deciziei civile nr. 1366 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția netimbrării și a anulat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 943 din data de 04.05.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A. prin lichidator judiciar C.., ca netimbrat.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta B. S.R.L, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a susținut că încheierea din data de 08.09.2022, prin care i s-a respins ca nefondată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, i-a fost comunicată la 27.09.2022 (data pronunțării hotărârii atacate), deci ulterior termenului de judecată la care s-a pronunțat hotărârea atacată, de anulare a apelului, fiind lipsită de posibilitatea de a-și îndeplini obligația de plata a taxei de timbru în cuantumul inițial stabilit.

Pe fondul cauzei, a arătat că intimata-reclamantă A. S.A. a pretins faptul că deține față de recurenta-pârâtă o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare totala de 5.682.578 RON, din care suma de 4.797.812 RON reprezintă sume achitate direct în contul D., diferența reprezentând dobânda legală penalizatoare calculata pana la data de 11.01.2022.

Recurenta arată faptul că nu recunoaște creanța pretinsă de A. S.A.., atât timp cât nu s-a făcut dovada deținerii debitului pretins, ordinele de plata/extrasele de cont în care apar sumele menționate de către aceștia având drept beneficiar/destinatar o terță societate - D. S.R.L..

De asemenea, mențiunile ce apar pe Ordinele de plata privind faptul că plățile au fost efectuate "în numele B." nu au susținere, atâta timp cât nu a fost prezentată și nu exista nicio solicitare de plata din partea recurentei în numele sau către această terță societate.

Simpla menționare a unor sume, despre care chiar A. S.A. afirmă ca au fost achitate către o altă entitate/societate comercială - D. S.R.L., nu poate face dovada unei creanțe certe, lichide si exigibile față de recurenta-pârâtă.

Așadar, cu privire la faptul că A. S.A. nu a făcut dovada existentei acestei creanțe în sine, și, cu atât mai puțin, că aceasta este deținută față de societatea recurentă, solicită respingerea cererii formulate ca nefondată.

Este obligația reclamantei A. S.A. să facă dovada faptului că respectivele sume au fost achitate în contul unei terțe persoane la solicitarea recurentei, simpla afirmație potrivit căreia aceste sume au fost achitate "pentru B.", nu poate proba în sine adevărul celor afirmate.

Intimata-reclamantă A. S.A. prin lichidator judiciar C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal și netemeinic și menținerea hotărârii atacate.

Analizând decizia recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cu care se poate cere casarea unei hotărâri când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări.

Recurenta-pârâtă critică decizia sub aspectul necomunicării încheierii din data de 08.09.2022, prin care i s-a respins ca nefondată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, decât ulterior termenului de judecată la care s-a pronunțat hotărârea atacată, de anulare a apelului, fiind lipsită de posibilitatea de a-și îndeplini obligația de plată a taxei de timbru în cuantumul inițial stabilit.

Determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, iar potrivit art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 împotriva modului de stabilire a acesteia se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării sumei datorate.

Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă.

Așadar, dacă partea este nemulțumită de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de către instanță are posibilitatea de a formula reexaminare, cale de atac exclusivă pentru soluționarea incidentelor privind timbrajul.

Ca atare, măsura privind taxa judiciară de timbru devine definitivă prin soluționarea reexaminării sau prin expirarea termenului de exercitare a acestei căi de atac, după caz.

Recurenta-pârâtă s-a folosit de mijlocul procesual reglementat de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, însă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate în apel a fost respinsă ca nefondată, astfel încât pentru taxa judiciară de timbru aferentă soluționării apelului subzista obligația legală de plată a acesteia, conform art. 3, art. 23 alin. (1) lit. b) și art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte B. S.R.L., încheierea nr. 56 din 8.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, prin care i s-a respins ca nefondată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, i-a fost comunicată la data de 20.09.2022, înainte de pronunțarea hotărârii recurate, cum în mod corect a reținut instanța de apel pe baza înscrisurilor din dosar.

Astfel, cu ocazia soluționării cererii de reexaminare s-a stabilit definitiv că pârâta nu poate justifica scutirea de plată a taxei de timbru corect calculată de instanță, nefiind incidente dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Se reține că instanța nu avea obligația să o citeze pe apelantă din nou cu suma datorată, ulterior soluționării cererii de reexaminare, partea fiind obligată după comunicarea încheierii să procedeze în consecință, în speță, să achite taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit în sarcina sa.

Prin urmare, nu se poate constata încălcarea obligației de a i se aduce la cunoștință cuantumul sumelor de bani datorate cu acest titlu, deoarece o asemenea obligație există în sarcina instanței doar pentru primul termen de judecată, iar nu și după soluționarea cererii de reexaminare formulate, sens în care instanța de apel a și procedat, după cum reiese din dovezile de la dosarul din apel.

Legea impune și unele îndatoriri pentru părți, iar în acest sens, de o importanță deosebită sunt prevederile art. 12 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Recurenta-pârâtă se prevalează, în fapt, de propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor procedurale prevăzute de art. 10 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părțile au obligația să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

De asemenea, s-a reținut că apelanta nu a solicitat acordarea facilităților pentru plata taxei judiciare de timbru, nici nu s-a prezentat în instanță la termenul din 27.09.2022 și nici n-a depus la dosar înscrisuri prin care să facă dovada că și-a îndeplinit obligația legală de plată.

În concluzie, în mod corect, instanța de apel a procedat la aplicarea art. 480 alin. (1) raportat la art. 197 C. proc. civ., dispunând anularea ca netimbrat a apelului formulat de apelanta-pârâtă.

Prin urmare, criticile formulate de către recurenta-pârâtă nu întrunesc cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel făcând aplicarea corectă a prevederilor din legea privind taxele judiciare de timbru.

În aceste condiții nu se mai impune analiza criticilor privind fondul litigiului, astfel încât Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1366 din 27 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1366 din 27 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2023.