ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1674/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă la 10 februarie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, obligarea pârâtei la actualizarea pensiei cu rata medie a inflației din anii: 2020 de 2,6 %, începând cu data de 1 ianuarie 2021, respectiv 2021 de 5,1 %, începând cu 1 ianuarie 2022, corelativ plății retroactive a drepturilor bănești aferente acestor perioade de timp.

Prin sentința civilă nr. 762 din 12 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamant.

Prin decizia civilă nr. 2303/A/2022 din 16 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, susținând că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile definitive anterioare cu nr. 858/A din 9 iunie 2021, pronunțată de același complet de judecată în dosarul nr. x/2020, având ca obiect actualizarea pensiei militare de stat conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 223/2015, în forma lor în vigoare.

Revizuentul susține că instanța de apel a respins apelul fără să formuleze considerente sau motivări proprii pe care să se sprijine dispozitivul acesteia, ci exclusiv prin analogie la considerentele deciziei nr. 61/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins ca inadmisibil recursul în interesul legii pe motivul că sintagma din art. 42

5

din Legea nr. 223/2007 nu reprezintă o problemă de drept de o anumită dificultate în interpretare.

Precizează revizuentul că puterea de lucru judecat din vechiul C. proc. civ. nu se mai regăsește în noul C. proc. civ., unde, prin unificarea terminologică, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, s-a dispus înlocuirea acestei sintagme cu aceea de autoritate de lucru judecat.

În opinia sa, numai deciziile prin care se dezleagă chestiuni/probleme de drept sunt obligatorii pentru instanțele din sistemul judiciar și nicidecum cele prin care se resping ca inadmisibile recursurile în interesul legii supuse examinării instanței supreme, pe motivul că pretinsele chestiuni/probleme de drept nu îndeplinesc cerința fundamentală, aceea de a avea o anumită dificultate în interpretare, așa cum a fost cazul soluționat prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 61/2020.

În considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 61/2020 nu se regăsesc în niciun fel, nici măcar aluziv, formulări vizând modul de interpretare și aplicare în practica activității instanțelor de judecată a sintagmei din textul art. 42

5

a Legii nr. 223/2007, ci numai aprecieri referitoare la buna acuratețe și claritate a termenilor acestuia, respectiv constatarea că acesta nu are o anumită dificultate în interpretare care să necesitate dezlegarea de către instanța supremă.

Revizuentul susține și că dispozițiile imperative ale art. 517 alin. (4) și art. 521 alin. (3) C. proc. civ. sunt aplicabile numai pentru dezlegările date de instanța supremă chestiunilor/problemelor de drept sesizate, care sunt considerate ca având o anumită dificultate în interpretare și, nicidecum pentru pretinse probleme de drept care nu întrunesc această cerință legală.

De asemenea, revizentul precizează că etimologia și semantica termenilor "dezlegare" și "respingere" este diametral opusă, aceștia neputând coexista.

Revizuentul apreciază că dispozițiile de procedură enunțate mai sus, invocate de către instanța de apel, nu au incidență în raport de decizia nr. 61/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și mai mult decât atât, se impune a se observa că apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 762 din 12 mai 2022 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a avut loc la trecerea a peste 2 ani de la pronunțarea deciziei de către instanța supremă, deși anterior, același complet a pronunțat decizia nr. 858/A în dosarul nr. x/2020 prin care i s-a admis în parte apelul.

Făcând trimitere la pct. 70-71 din considerentele deciziei nr. 61/2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuentul precizează că autoritatea de lucru judecat poate fi reținută numai în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibil a recursului în interesul legii, susținând, totodată, că în dreptul român nu este permisă motivarea soluției pronunțate de o instanță de judecată prin analogie sau raportare la considerentele unei hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care nu dezleagă chestiuni/probleme de drept de o anumită dificultate în interpretare.

Mai susține revizuentul că, prin decizia civilă definitivă nr. 2303/A, pronunțată în dosarul nr. x/2022, având ca obiect actualizarea pensiei conform art. 59 din Legea nr. 223/2015, s-a încălcat în mod vădit autoritatea de lucru judecat a deciziei civile definitive nr. 858/A din 9 iunie 2021, pronunțată de același complet în dosarul nr. x/2020, având același obiect.

Prin decizia civilă definitivă nr. 858/A din 9 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a invocat și aplicat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile definitive nr. 1697/A din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect tot actualizarea pensiei conform art. 59 din Legea nr. 223/2015.

Mai arată revizuentul că soluția pronunțată de instanța de apel în dosarul nr. x/2022 nu se bazează pe motivări proprii ale instanței, prin care să se interpreteze și să se aplice prevederile art. 59 din Legea nr. 223/2015, ci exclusiv pe considerente străine de natura cauzei, preluate din decizia nr. 61/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care recursul în interesul legii a fost respins ca inadmisibil.

Totodată revizuentul arată că cererile de apel formulate în dosarele nr. x/2020 și nr. y/2022 de la Tribunalul Maramureș au primit soluții diametral opuse.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 7 martie 2023, revizuentul a depus la dosar completare la cererea de revizuire formulată.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a arătat că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 517/A/2023 din 14 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire și s-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 aprilie 2023.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă va lua în examinare excepția tardivității cererii revizuire, invocată din oficiu, reținând următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de motivul de revizuire invocat de către revizuent, Înalta Curte apreciază că devin incidente dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit acestui text de lege, atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună și se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul imperativ de o lună se calculează în cauză de la data pronunțării respectivei hotărâri, de la această dată devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Astfel, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoștință de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în cazul acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluțiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute de părți încă de la momentul pronunțării, nu și considerentele acestor hotărâri.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 16 noiembrie 2022 - data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost formulată la 16 ianuarie 2023, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Totodată, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

În condițiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 16 noiembrie 2022, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost vineri - 16 decembrie 2022, zi lucrătoare.

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către revizuent a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1) și art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va anula cererea de revizuire formulată de revizuent, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2303/A/2022 din 16 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, ca tardiv formulată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2023.