ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1651/2023

Ședința publică din data de 19 septembrie 2023

Asupra contestației în anulare, din actele dosarului, reține următoarele:

Dosarul a fost înregistrat la 12 septembrie 2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub același număr de dosar.

La data de 22.09.2022 petentul a depus la dosar cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen., arătând că acest text instituie în fapt, prin omisiune, o imunitate de jurisdicție penală pentru stat și autorități publice.

Prin decizia nr. 65/2022 din 22 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost anulat recursul.

În susținerea cererii, s-a arătat că în recurs a fost depusă excepția de nestatalitate a statului român în înțelesul Constituției și dreptului internațional.

Potrivit contestatorului, statul și autoritatea judecătorească substituie Constituția și legea cu voința lor proprie, uzurpă suveranitatea națională care aparține numai poporului român. Statul și autoritatea judecătorească zădărnicesc instaurarea ordinii constituționale prin tergiversarea punerii în executare a dispozițiilor constituționale privind ordinea publică, drepturi și libertăți, tratate, înfăptuirea justiției în numele legii. Această excepție se constituie în denunț penal împotriva statului pentru săvârșirea continuată a infracțiunii de zădărnicire a instaurării ordinii constituționale și punerii în executare a tratatelor ratificate privind drepturile omului, fapta fiind prevăzută de art. 166 alin. (1) C. pen. vechi, parțial decriminalizată cu scop ilicit, fiind reținută numai forma prevăzută la art. 397 C. pen.

S-a susținut că autoritatea judecătorească refuză să se pronunțe asupra denunțului penal și împiedică arbitrar și sistematic sesizarea CCR cu următoarele excepții de neconstituționalitate: art. 135 alin. (1), art. 397 C. pen., art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea având ca obiect contestație în anulare a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2023

La data de 19 septembrie 2023 contestatorul a invocat excepția de neconformitate a statului român cu Constituția României și dreptul internațional.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când:,,1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Fiind o cale de atac de retractare a unei hotărâri definitive, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond.

În cauză, obiectul contestației în anulare este reprezentat de decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost anulat recursul formulat împotriva deciziei nr. 65/2022 din 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 (1) C. pen.

În susținerea contestației, întemeiate pe dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., partea invocă faptul că în recurs a fost depusă excepția de nestatalitate a statului român în înțelesul Constituției și dreptului internațional.

Potrivit contestatorului, statul și autoritatea judecătorească substituie Constituția și legea cu voința lor proprie, uzurpă suveranitatea națională care aparține numai poporului român. De asemenea, se susține că statul și autoritatea judecătorească zădărnicesc instaurarea ordinii constituționale prin tergiversarea punerii în executare a dispozițiilor constituționale privind ordinea publică, drepturi și libertăți, tratate, înfăptuirea justiției în numele legii.

Concluzionează contestatorul că autoritatea judecătorească refuză să se pronunțe asupra denunțului penal și împiedică arbitrar și sistematic sesizarea CCR cu următoarele excepții de neconstituționalitate: art. 135 alin. (1), art. 397 C. pen., art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

Înalta Curte reține că, deși în susținerea contestației în anulare au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., cererea nu a fost încadrată în niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

În egală măsură, pretinsul refuz al instanței de recurs de a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate invocate prin cererea depusă la termenul de judecată din 18 ianuarie 2023 și de a sesiza Curtea Constituțională, invocat de parte, nu se circumscrie motivelor de contestație în anulare prevăzute la art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, prin decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2023, instanța supremă a reținut că recurentul nu a formulat critici cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, nearătând în concret de ce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 (1) din C. pen. îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, astfel că, recursul a fost anulat, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.. S-a mai arătat și că susținerile părții vizează în realitate aspecte ce țin de fondul litigiului, aceasta fiind nemulțumită de modul în care a fost judecată cauza sa.

Așadar, câtă vreme soluția Înaltei Curți a fost de anulare a căii extraordinare de atac, nu poate fi incidentă ipoteza prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căreia, poate fi formulată contestație în anulare când instanța de recurs, admițând sau respingând recursul, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate în termen, cu atât mai mult cu cât excepția invocată a fost adusă la cunoștința instanței chiar la termenul de judecată din 18 ianuarie 2023, deci ulterior formulării și motivării recursului.

În ceea ce privește propriu-zis excepția de "nestatalitate", prin decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2023 instanța supremă a reținut că nu o poate analiza deoarece nu este o veritabilă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

Prin urmare, în raport cu considerentele deciziei recurate, rezultă că susținerile referitoare la refuzul instanței de recurs de a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt neîntemeiate.

De altfel, se constată că și în prezenta cauză partea a invocat prin notele scrise depuse la 19 septembrie 2023 "excepția de neconformitate a statului român cu Constituția României și dreptul internațional".

Or, se impune observația că nici în cadrul contestației în anulare partea nu a invocat o veritabilă excepție de neconstituționalitate, a cărei eventuală admisibilitate să poată fi examinată în concret. Astfel, partea nu a criticat pentru neconstituționalitate o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, așa cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Ca o consecință, nefiind învestită printr-o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanța nu poate proceda la analiza acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 34 din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 34 din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1.1.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2023.